19 definiții pentru clăpăug
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.
CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clăpăug, ~ă [At: CREANGĂ, GL. / V: căplăug, cleapaug, tăplăug / Pl: ~ugi, ~uge / E: ucr клапоухий] 1-2 smf, a (Persoană) care are urechi mari. 3-4 a (D. ureche) Mare și proeminentă (sau atârnândă). 5 smf Animal cu urechi mari (și atârnânde). 6 smf (D. oameni; prt) Prostănac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -e, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. V. bleg. Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. ◊ (Prin analogie) Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac, bleg. Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. – Variantă: căplăug, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 289) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂPĂUG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clăpăug a. Mold. 1. cu urechile aplecate (despre mascuri și câini); 2. (ironic) despre om: avea niște urechi clăpăuge CR. [Slovean KLAPOUH (din klapati, a lăsa jos, și uho, ureche)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clăpăúg, V. căplăug.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căplăug, ~ă a vz clăpăug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cleapaug, ~ă a vz clăpăug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăplăug, ~ă a vz clăpăug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teaplăug, ~ă a vz clăpăug
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPLĂUG, -Ă adj. v. clăpăug.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căplăúg (nord) și clăpăúg (sud), -ă adj. (rus. kaploúhiĭ, [úho, ureche]; rut. klapoúhiĭ, bg. klepouh, sîrb. klapouh, klempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegĭ (plecate în jos): porc, cîne, Jidan clăpăug. Bleg, care cade în jos: urechĭ clăpăuge (Sadov. VR. 1911,1,15, și Cr.). V. flenc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. sg. clăpăugă, pl. clăpăuge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clăpăug, -gă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂPĂUG adj. atârnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂPĂUG adj. atîrnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clăpăug (clăpăugă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A11) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A11) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
clăpăug, clăpăugăadjectiv
- 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos. DEX '98 DLRLCsinonime: pleoștit
- Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
- I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. DLRLC
- Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
- Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni și animale) Care are asemenea urechi. DEX '98sinonime: urecheat
-
-
- Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. DLRLC
-
etimologie:
- klapo-uchyj DEX '98