14 definiții pentru climat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. – Din fr. climat.

climat [At: CANTEMIR, HR. 11 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr climat] 1 Climă (1). 2 Mediu social, politic, moral etc.

CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă (1). 2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din fr. climat.

CLIMAT, climate, s. n. 1. Climă. Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. 2. Fig. Ambianță, atmosferă morală. Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc. din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27.

CLIMAT s.n. 1. Climă. 2. (Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr. climat, cf. gr. klima].

CLIMAT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr. climat)

CLIMAT ~e n. 1) Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. 2) fig. Ansamblu de circumstanțe morale sau materiale care înconjoară o persoană; ambianță; atmosferă; cadru; anturaj; mediu. /<fr. climat

*climát n., pl. urĭ, ca uscaturĭ, suhaturĭ (fr. climat. V. climă). Climă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

climat s. n., pl. climate

climat s. n., pl. climate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLIMAT s. v. climă.

CLIMAT s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, societate.

CLIMAT s. (MET.) aer, climă, vreme, (înv.) temperament, (Regiune cu ~ rece.)

climat s. v. AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. MEDIU. SFERĂ. SOCIETATE.

Intrare: climat (s.n.)
climat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • climat
  • climatul
  • climatu‑
plural
  • climate
  • climatele
genitiv-dativ singular
  • climat
  • climatului
plural
  • climate
  • climatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

climat, climatesubstantiv neutru

  • 1. Totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: climă
    • format_quote Uriașa ei întindere [a Uniunii Sovietice] și diversitatea climatelor... și în primul rînd condițiile optime create în orînduirea socialistă pentru organizarea și dezvoltarea activității științifice au contribuit la propășirea meteorologiei în U.R.S.S. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/1. DLRLC
    • format_quote Un prieten al său... îl sfătui să facă o călătorie în Italia pentru schimbarea climatului. NEGRUZZI, S. II 154. DLRLC
  • 2. figurat Atmosferă socială, politică, morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eram căsătorit, aveam doi copii... cu alte cuvinte împrejurările și climatul sufletesc din «O stea prin fereastra lui Manolaș». GALACTION, O. I 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.