opțiuni
  • info

14 definiții pentru cocheta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

cocheta vi [At: EMINESCU, P. 307 / Pzi: ~tez / E: fr coqueter] 1 A căuta să placă, să atragă atenția, interesul unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător. 2 A schimba cu cineva vorbe curtenitoare.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETA, cochetez, vb. I. Intranz. A se strădui, a căuta să placă, să atragă atenția, a uza de cochetărie pentru a provoca interesul, simpatia (mai ales a unei persoane de sex opus). Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162.

COCHETA vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relații de prietenie sau de alianță cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].

COCHETA vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)

A COCHETA ~ez intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter

cochetà v. a face pe cochet.

*cochetéz v. intr. (fr. coqueter, d. coq, cocoș). Mă arăt cochet. A cocheta cu cineva, a-ĭ face curte și a ți se primi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cochetez, 3 cochetează; conj. prez. 1 sg. să cochetez, 3 să cocheteze

cocheta (a ~) vb., ind. prez. 3 cochetează

cocheta vb., ind. prez. 1 sg. cochetez, 3 sg. și pl. cochetează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCHETA vb. v. flirta.

COCHETA vb. a flirta.

Intrare: cocheta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocheta
  • cochetare
  • cochetat
  • cochetatu‑
  • cochetând
  • cochetându‑
 singular plural
  • cochetează
  • cochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cochetez
 (să)
  • cochetez
  • cochetam
  • cochetai
  • cochetasem
a II-a (tu)
  • cochetezi
 (să)
  • cochetezi
  • cochetai
  • cochetași
  • cochetaseși
a III-a (el, ea)
  • cochetează
 (să)
  • cocheteze
  • cocheta
  • cochetă
  • cochetase
plural I (noi)
  • cochetăm
 (să)
  • cochetăm
  • cochetam
  • cochetarăm
  • cochetaserăm
  • cochetasem
a II-a (voi)
  • cochetați
 (să)
  • cochetați
  • cochetați
  • cochetarăți
  • cochetaserăți
  • cochetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cochetează
 (să)
  • cocheteze
  • cochetau
  • cochetară
  • cochetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocheta, cochetezverb

  • 1. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: flirta
    • format_quote Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.