cocotă sf [At: TEODOREANU, M. II, 222 / Pl: ~te / E: fr cocotte] Femeie de moravuri ușoare Si: (pop) lele, (pfm; dep) pațachină, prostituată.

COCOTĂ s.f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. [< fr. cocotte].

COCOTĂ s. f. femeie de moravuri ușoare; prostituată. (< fr. cocotte)

COCOTĂ ~e f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. /<fr. cocotte

*cocótă f., pl. e (fr. cocotte și cocote). Triv. Curvă.

cocotă s. f., g.-d. art. cocotei; pl. cocote

cocotă s. f., g.-d. art. cocotei; pl. cocote

cocotă s. f., pl. cocote

COCOTĂ s. v. prostituată.

COCOTĂ s. curvă, prostituată, tîrfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.