10 definiții pentru coechipier

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COECHIPIER, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIER, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.

COECHIPIER, coechipieri, s. m. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu tovarășii săi. – Pronunțat: -pi-er.

COECHIPIER s.m. Membru al unei echipe, al unei formații etc. în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pron. co-e-chi-pi-er. / cf. fr. coéquipier].

COECHIPIER, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier)

COECHIPIER ~i m. Fiecare din cei doi sau mai mulți echipieri în raport unul față de celălalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coéquipier

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coechipier (desp. -pi-er) s. m., pl. coechipieri

coechipier (-pi-er) s. m., pl. coechipieri

coechipier s. m. (sil. -pi-er), pl. coechipieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COECHIPIER s. (SPORT) partener.

COECHIPIER s. partener. (~ într-o formație sportivă.)

Intrare: coechipier
coechipier substantiv masculin
  • silabație: -pi-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coechipier
  • coechipierul
  • coechipieru‑
plural
  • coechipieri
  • coechipierii
genitiv-dativ singular
  • coechipier
  • coechipierului
plural
  • coechipieri
  • coechipierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coechipier, coechipierisubstantiv masculin
coechipie, coechipieresubstantiv feminin

  • 1. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: partener
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.