10 definiții pentru coechipier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COECHIPIER, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.
COECHIPIER, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COECHIPIER, coechipieri, s. m. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu tovarășii săi. – Pronunțat: -pi-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COECHIPIER s.m. Membru al unei echipe, al unei formații etc. în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pron. co-e-chi-pi-er. / cf. fr. coéquipier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COECHIPIER, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COECHIPIER ~i m. Fiecare din cei doi sau mai mulți echipieri în raport unul față de celălalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coéquipier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coechipier (desp. -pi-er) s. m., pl. coechipieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coechipier (-pi-er) s. m., pl. coechipieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coechipier s. m. (sil. -pi-er), pl. coechipieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COECHIPIER s. (SPORT) partener.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COECHIPIER s. partener. (~ într-o formație sportivă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -pi-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coechipier, coechipierisubstantiv masculin coechipieră, coechipieresubstantiv feminin
- 1. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: partener
etimologie:
- coéquipier DEX '09 DEX '98 DN