COLATERAL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; secundar. ◊ Rudenie colaterală = rudenie între frați și surori și între descendenții acestora. – Din fr. collatéral, lat. collateralis.

colateral, ~ă a [At: PRAV. 839 / Pl: ~i, ~e / E: fr collateral] 1 Secundar. 2 (D. rude, grade de rudenie) Care unește între ei frați și surori și pe descendenții acestora.

COLATERAL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care unește între ei pe frați și surori (și pe descendenții acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis.

COLATERAL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic, secundar, subordonat. Conflictul central al piesei este legat de altul – colateral – desfășurat între oameni de știință. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 5/5. ◊ Arteră colaterală = ramificare a unei artere, mergînd aproape paralel cu ea. Din aortă, prin artere colaterale, se ramifică o rețea arterială. ANATOMIA 47. Puncte colaterale = puncte așezate la mijloc între punctele cardinale: nord-vest, sud-vest etc. Linie (sau ramură) colaterală = linia cea mai apropiată de linia directă la rudenii, aceea a fraților, surorilor, verilor, nepoților de frate sau de soră, unchilor, mătușilor etc. Sînt o ramură colaterală și degenerată a Ghiculeștilor. C. PETRESCU, V. 69. Rude colaterale = rude din ramura colaterală.

COLATERAL, -Ă adj. Lăturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterală = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. [< fr. collatéral].

COLATERAL, -Ă I. adj. situat alături, lăturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~ă = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. II. s. n. navă laterală a unei biserici. (< fr. collatéral, lat. collateralis)

COLATERAL ~ă (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; de importanță mai mică; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este în linie dreaptă. 3) fig. Care are tangență cu ceva. Chestie ~ă. /<fr. collatéral, lat. collateralis

colateral a. 1. rudă de alături, nu în linie dreaptă (frați, unchi); 2. fig. care se atinge de alt lucru: chestiune colaterală.

*colaterál, -ă adj. (mlat. collateralis. V. lateral). Afară din linia directă (vorbind de rudenie): linie colaterală. Subst. Un colateral depărtat. Puncte colaterale, care-s între punctele cardinale, ca nord-est, sud-vest.

colaterală s. f., g.-d. art. colateralei; pl. colaterale

!colateral adj. m., s. m., pl. colaterali; adj. f., s. f. colaterală, pl. colaterale

colateral adj. m., pl. colaterali; f. colaterală, pl. colaterale

colateral adj. → lateral

COLATERAL adj. v. secundar.

COLATERAL adj. lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar, (rar) lateral, (fig.) periferic. (O problemă ~.)