COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium. corectat(ă)

comentariu sn [At: DOSOFTEI, V. S. 176/2 / V: ~tar, ~ie sf / Pl: ~ii / E: lat commentarium, fr commentaire, rs коментарии, it com(m)entario, ger Kommentar] 1 Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută, adesea, prin note marginale Si: comentat¹ (1). 2 Notă explicativă care lămurește pasajele obscure dintr-un text. 3 Apreciere (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. Si: comentat¹ (2). 4 Material publicistic reprezentând un comentariu. 5 Interpretare răutăcioasă a cuvintelor, a faptelor cuiva Si: comentat¹ (3).

COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.

COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare în spirit critic a unei probleme, a unui eveniment etc. Reproducem acest pasaj fără comentarii. ♦ (Peiorativ) Discutare, interpretare răutăcioasă a faptelor, a cuvintelor cuiva; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice, juridice etc. făcută adeseori prin note marginale; interpretare. V. adnotare. Ediție însoțită de comentarii.

COMENTARIU s.n. 1. Apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; explicare, explicație. ♦ (Peior.) Interpretare răuvoitoare a faptelor, a spuselor cuiva. 2. Interpretare a unei opere literare, istorice etc. [Pron. -riu., pl. -ii. / cf. fr. commentaire, lat. commentarium].

COMENTARIU s. n. 1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare. ◊ (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius)

COMENTARIU ~i n. 1) Ansamblu de note scrise sau de remarci orale prin care se comentează un text. 2) Expozeu critic de noutăți sau de informații. 3) Material public care conține un astfel de expozeu. [Sil. -ta-riu] /<fr. commentaire, lat. commentarium

*comentáriu n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observațiuni p. înțelegerea unuĭ text. Fig. Interpretare răutăcĭoasă: o povestire fără comentariĭ. Comentariile luĭ Cezar, memoriile istorice ale luĭ Cezar. – Și -ar, pl. e.

comentar sn vz comentariu

comentarie sf vz comentariu

comentar n. 1. note, explicațiunea unei opere; 2. memorii istorice: Comentarele lui Cezar; 3. fig. interpretare răutăcioasă dată cuvintelor sau faptelor cuiva.

comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (desp. -ri-i-)

comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (-ri-i-)

comentariu s. n. [-riu pron. -rĭu], art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (sil. -ri-i-)

comentariu

comentar, -rii.

COMENTARIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tâlc. (~l evangheliei.)

COMENTARIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tîlc. (~ evangheliei.)