14 definiții pentru completare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.] – V. completa.

COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectare s. f.] – V. completa.

completare sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: ~tări / E: completa] 1 Întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mil; iuz; îlav) În ~ În perioada în care cei ce-și satisfac serviciul militar nu sunt încazarmați.

COMPLETARE, completări, s. f. Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. (Concretizat) Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. – Variantă: complectare s. f.

COMPLETARE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].

COMPLETARE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)

COMPLECTARE s. f. v. completare.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. — LauraGellner

complectare sf vz completare

COMPLECTARE s. f. v. completare.

COMPLECTARE s. f. v. completare.

COMPLECTARE s.f. v. completare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări

completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări

completare s. f., g.-d. art. completării; pl. completări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLETARE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos.

COMPLETARE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. adaos, anexă, apendice, supliment. (~ la un memoriu.)

Intrare: completare
completare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completare
  • completarea
plural
  • completări
  • completările
genitiv-dativ singular
  • completări
  • completării
plural
  • completări
  • completărilor
vocativ singular
plural
complectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complectare
  • complectarea
plural
  • complectări
  • complectările
genitiv-dativ singular
  • complectări
  • complectării
plural
  • complectări
  • complectărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completare, completărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Ceea ce se adaugă pentru a completa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi completa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.