6 definiții pentru complimentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLIMENTARE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.
COMPLIMENTARE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complimentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Si: complimentat1 (1). 2 Salut adresat cuiva Si: complimentat1 (2). 3 Reverențe făcute în fața cuiva Si: complimentat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLIMENTARE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [< complimenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complimentare s. f., pl. complimentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLIMENTARE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPLIMENTARE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complimentare, complimentărisubstantiv feminin
etimologie:
- complimenta DEX '09 DEX '98 DN