4 definiții pentru compunător (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
compunător, ~oare [At: DA / V: ~uitor / Pl: ~i, ~oare / E: compune + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care compune Si: compozitor. 3-4 smf, a (Care este) component.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compunător s. m., pl. compunători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPUNĂTOR adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compunător adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: compunător (s.m.)
compunător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)