9 definiții pentru confirmativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFIRMATIV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.
CONFIRMATIV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
confirmativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. XLII / Pl: ~i, ~e / E: fr confirmatif] 1-2 Care confirmă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFIRMATIV, -Ă adj. Care confirmă, întărește, adeverește. [Cf. fr. confirmatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFIRMATIV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFIRMATIV ~ă (~i, ~e) Care confirmă; bazat pe probe convingătoare; concludent. /<fr. confirmatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*confirmatív, -ă adj. (lat. confirmativus). Relativ la confirmare: scrisoare confirmativă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. confirmativă, pl. confirmative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. confirmativă, pl. confirmative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confirmativ adj. m., pl. confirmativi; f. sg. confirmativă, pl. confirmative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
confirmativ, confirmativăadjectiv
- 1. Care confirmă, întărește, adeverește. MDA2 DEX '09 DEX '98 DNsinonime: concludent
etimologie:
- confirmatif MDA2 DEX '09 DEX '98 DN