conflict sn [At: GHICÂ, S. 178 / Pl: ~e / E: lat conflictus, fr conflit] 1 Neînțelegere. 2 Ceartă. 3 (Îlv) A intra în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Îs) ~ de frontieră Ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. 5 Război. 6 (Lit) Contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.

CONFLICT, conflicte, s. n. 1. Ciocnire, dezacord; antagonism. Țările capitaliste sînt zdruncinate de adînci conflicte sociale. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 37. Divergențele dintre membrii locotenenței au dus la un conflict între ei. IST. R.P.R. 360. Și conflictul din vagonul restaurant! C. PETRESCU, Î. I 9. ◊ Expr. A intra în conflict (eu cineva) = a se certa (cu cineva). ♦ (Determinat uneori prin «armat») Război. 2. (Într-o operă epică sau dramatică) Acțiune, desfășurare a evenimentelor prin ciocnirea intereselor și pasiunilor care însuflețesc personajele principale. Conflictul piesei este original.

CONFLICT s.n. 1. Ciocnire, dezacord; ceartă. ♦ Război. 2. (Fil.) Treapta de maximă ascuțire în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. Ciocnire a intereselor și a pasiunilor personajelor principale dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. [< lat. conflictus, cf. fr. conflit].

CONFLICT s. n. 1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend. ♦ ~ armat = război. 2. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. (< lat. conflictus, fr. conflit)

CONFLICT ~e n. 1) Ciocnire materială sau morală violentă; situație controversată; stare de dușmănie; divergență. ~ armat. ~ social. ~ psihologic. 2) Ciocnire între interesele sau între sentimentele personajelor, care stimulează desfășurarea acțiunii într-o operă artistică (literară). /<lat. conflictus, fr. conflict

conflict n. 1. ciocnire, luptă: conflict între două oștiri; 2. fig. disputarea unui drept: conflict de interese, de pasiuni; 3. Jur. luptă de competență între două tribunale.

*conflíct n., pl. e (lat. conflictus, d. confligere, a se cĭocni, a se bate. V. aflicțiune). Cĭocnire, luptă, neînțelegere violentă: conflict de interese, conflicte cu veciniĭ.

conflict s. n., pl. conflicte

conflict s. n., pl. conflicte

conflict s. n., pl. conflicte

CONFLICT s. 1. v. neînțelegere. 2. v. război.

CONFLICT s. 1. animozitate, ceartă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. si fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 2. (MIL.) război, (înv. și pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harță, oaste, oștenie, oștenire, oștire, oștit. (S-a iscat un ~.)

CONFLICT (< fr. conflit < lat. conflictus, ciocnire) Factor important în desfășurarea acțiunii unei opere epice sau dramatice, conflictul constă în ciocnirea de interese, fapte, caractere, între două personaje sau grupuri de personaje. Conflictul poate fi de două feluri: exterior, rezultat din ciocnirea de interese între personaje cu concepții și tendințe deosebite, conflict frecvent întîlnit în literatură, epică și dramatică (Despot Vodă de V. Alecsandri, Ion, Răscoala de Liviu Rebreanu etc.) și interior determinat de tendințe contradictorii întruchipate de același personaj (Faust de Goethe). Datorită mobilității și extensiunii în timp și spațiu a acțiunii epice, precum și faptului că epicul are însușirea de continuitate a mișcării, conflictul epic nu prezintă stringența conflictului dramatic, care se deosebește printr-o mai mare intensitate, concentrare, datorită situării uneori a personajelor în momente cruciale pentru viața și destinul lor. Conflictul dramatic, de orice natură ar fi – psihologic, etic, politic – este declanșat și susținut prin intrigă și acțiune. Opera dramatică apare astfel ca acțiune și reacțiune între personaje individualizate sau grupuri de personaje. Se poate afirma că partea esențială a acțiunii o constituie conflictul, element artistic care definește valoarea operelor dramatice. Conflictul intern este caracteristic și poeziei, căci din el rezultă tensiunea lirică, ceea ce constituie însăși esența lirismului (Mai am un singur dor de M. Eminescu).

CONFLÍCT (< fr., lat. conflictus, „șoc, lovire”) s. n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism, ceartă, discuție (violentă). ◊ C. internațional = diferend între două sau mai multe state. ◊ C. de frontieră = ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. ◊ C, armat = ciocnire între forțele armate ale unor state; război. ◊ (Dr.) C. de competență = situație în care mai multe organe de jurisdicție sau de urmărire penală susțin că toate sînt competente a soluționa un litigiu ori a efectua o urmărire penală (c. pozitiv de competență) sau, dimpotrivă, că fiecare dintre ele este necompetent (c. negativ de competență). ◊ C. de legi = situație în care se discută care lege este aplicabilă dintre legile ce se succed în timp (c. de legi în timp) ori dintre mai multe legi în vigoare în locuri diferite (c. de legi în spațiu). 3. (PSIH.) Stare posibilă a unei persoane supusă unor tendințe și interese opuse de valori aproximativ egale. ♦ Formă a relațiilor interpersonale generată de interesele divergente ale indivizilor (ex. c. între generații). 4. (LIT.) Ciocnire între ideile, interesele sau sentimentele personajelor unei opere literare, determinînd desfășurarea acțiunii.