5 definiții pentru congiariu (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONGIARIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].
CONGIARIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ◊ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați). (< lat. congiarium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
congiariu2 (rar) [riu pron. rĭu] (desp. -gi-a-) s. n., art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
congiariu2 (rar) [riu pron. rĭu] (-gi-a-) s. n., art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
congiariu s. n. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĭu], art. congiariul; pl. congiarii, art. congiariile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: con-gi-a-riu
- pronunție: congiarĭu
| substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
congiariu, congiariisubstantiv neutru
- 1. Vas cu o capacitate de un congiu. DN
- 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. DN
- 2.1. Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). DN
-
etimologie:
- congiarium DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.