opțiuni
  • info

14 definiții pentru conlucra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.

CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRA, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.

CONLUCRA vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

CONLUCRA vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

A CONLUCRA ~ez intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra

conlucrà v. a lucra împreună cu altul.

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conlucra (a ~) (desp. -lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. conlucrez, 3 conlucrează, imperf. 1 conlucram; conj. prez. 1 sg. să conlucrez, 3 să conlucreze

conlucra (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucrează

conlucra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucrez, 3 sg. și pl. conlucrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONLUCRA vb. v. colabora.

CONLUCRA vb. a colabora, a coopera. (~ pe multiple planuri.)

Intrare: conlucra
  • silabație: con-lu-cra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conlucra
  • conlucrare
  • conlucrat
  • conlucratu‑
  • conlucrând
  • conlucrându‑
 singular plural
  • conlucrează
  • conlucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conlucrez
 (să)
  • conlucrez
  • conlucram
  • conlucrai
  • conlucrasem
a II-a (tu)
  • conlucrezi
 (să)
  • conlucrezi
  • conlucrai
  • conlucrași
  • conlucraseși
a III-a (el, ea)
  • conlucrează
 (să)
  • conlucreze
  • conlucra
  • conlucră
  • conlucrase
plural I (noi)
  • conlucrăm
 (să)
  • conlucrăm
  • conlucram
  • conlucrarăm
  • conlucraserăm
  • conlucrasem
a II-a (voi)
  • conlucrați
 (să)
  • conlucrați
  • conlucrați
  • conlucrarăți
  • conlucraserăți
  • conlucraseți
a III-a (ei, ele)
  • conlucrează
 (să)
  • conlucreze
  • conlucrau
  • conlucrară
  • conlucraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conlucra, conlucrezverb

  • 1. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: colabora concura contribui coopera
    • format_quote Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. DLRLC
    • format_quote Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. DLRLC
    • format_quote Toate conlucrau la încurajarea lui. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.