CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de Economii și Consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).

consemnațiune sf [At: GHICA, S. 461 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr consignation] 1 Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop Si: consemnare (1). 2 (Îs) Casa de Economii și consemnațiuni Instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare.

CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).

CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. (Mai ales în expr.) Casa de economii și consemnațiuni (prescurtat C.E.C.) v. casă². – Pronunțat: -ți-u-.

CONSEMNAȚIUNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione].

CONSEMNAȚIUNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation)

CONSEMNAȚIUNE ~i f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică depune o sumă de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop. [Sil. -ți-u-] /<fr. consignation

consemnați(un)e f. depunerea unei sume de bani într’un așezământ public: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

*consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.

consemnație sf vz consemnațiune

CONSEMNAȚIE s.f. v. consemnațiune.

consemnațiune (păstrare a unei sume de bani) (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. consemnațiunii; pl. consemnațiuni (dar: Casa de Economii și Consemnațiuni s. propriu f. art.)

consemnațiune (păstrare a unei sume de bani) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. consemnațiunii; pl. consemnațiuni

consemnațiune (fin.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. consemnațiunii; pl. consemnațiuni

CONSEMNAȚIUNE s. v. consemnare.