opțiuni
  • info

14 definiții pentru consfinți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).

CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).

consfinți vt [At: (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: ~sân~ / Pzi: ~țesc / E: con1- + sfinți (după fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.

CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512.

CONSFINȚI vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].

CONSFINȚI vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)

A CONSFINȚI ~esc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetățeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consacra. 3) (relații, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinți

consfințì v. a consacra.

consânți v vz consfinți

*consfințésc v. tr. (con- și sfințesc). Consacrez: cuvînt consfințit de uz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, 3 sg. consfințește, imperf. 1 consfințeam; conj. prez. 1 sg. să consfințesc, 3 să consfințească

consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, imperf. 3 sg. consfințea; conj. prez. 3 să consfințească

consfinți vb. → sfinți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSFINȚI vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza.

CONSFINȚI vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. (JUR.) a legaliza, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)

Intrare: consfinți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consfinți
  • consfințire
  • consfințit
  • consfințitu‑
  • consfințind
  • consfințindu‑
 singular plural
  • consfințește
  • consfințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consfințesc
 (să)
  • consfințesc
  • consfințeam
  • consfinții
  • consfințisem
a II-a (tu)
  • consfințești
 (să)
  • consfințești
  • consfințeai
  • consfințiși
  • consfințiseși
a III-a (el, ea)
  • consfințește
 (să)
  • consfințească
  • consfințea
  • consfinți
  • consfințise
plural I (noi)
  • consfințim
 (să)
  • consfințim
  • consfințeam
  • consfințirăm
  • consfințiserăm
  • consfințisem
a II-a (voi)
  • consfințiți
 (să)
  • consfințiți
  • consfințeați
  • consfințirăți
  • consfințiserăți
  • consfințiseți
a III-a (ei, ele)
  • consfințesc
 (să)
  • consfințească
  • consfințeau
  • consfințiră
  • consfințiseră
consânți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consfinți, consfințescverb

  • 1. A da un caracter durabil, solid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: confirma consacra stabili
    • format_quote Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. DLRLC
    • format_quote Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.