opțiuni
  • info

18 definiții pentru consistent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSISTENT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

CONSISTENT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

consistent, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 81/ Pl: ~nți, ~e / E: fr consistant] 1 Care are consistență (2) Si: rezistent, tare, vârtos. 2 (D. hrană) Substanțial. 3 (D. fum) Gros.

consistént, -ă adj. 1 Cu consistență (1); vîrtos, tare, dens. ◊ Unsoare consistentă v. unsoare. 2 (despre alimente) Substanțial, hrănitor, sățios. ♦ fig. (despre sume de bani, cîștiguri etc.) Considerabil (de mare). Premiul a fost consistent. 3 (despre fum) Gros. 4 (despre discursuri, texte etc.) Bogat în idei, în semnificații, în rezultate. • pl. -ți, -te./ <fr. consistant, lat. consistens, -entis.

CONSISTENT, -Ă, consistenți, -fe, adj. 1. Care are consistență, soliditate; vîrtos, tare. Pastă. consistentă. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. Masă consistentă.

CONSISTENT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vîrtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens].

CONSISTENT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant)

CONSISTENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe nutritive; substanțial. /<fr. consistant

consistent a. care are consistență: opiniune consistentă.

*consistént, -ă adj. (lat. consístens, -éntis; fr. consistant). Care consistă: proprietate consistentă din (sau în) pădurĭ. Solid, vîrtos: ouăle, ferbînd, se fac consistente.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consistent adj. m., pl. consistenți; f. consistentă, pl. consistente

consistent adj. m., pl. consistenți; f. consistentă, pl. consistente

consistent adj. m., pl. consistenți; f. sg. consistentă, pl. consistente

consistent

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSISTENT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros.

CONSISTENT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.

CONSISTENT adj. 1. dens, solid, tare, vîrtos. (O mămăligă ~.) 2. hrănitor, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios. (Alimente, substanțe ~.)

consistent adj. v. DEOSEBIT. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MARE. NOTABIL. PREȚIOS. REMARCABIL. SERIOS. SUBSTANȚIAL. TEMEINIC. VALOROS.

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent

Intrare: consistent
consistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistent
  • consistentul
  • consistentu‑
  • consistentă
  • consistenta
plural
  • consistenți
  • consistenții
  • consistente
  • consistentele
genitiv-dativ singular
  • consistent
  • consistentului
  • consistente
  • consistentei
plural
  • consistenți
  • consistenților
  • consistente
  • consistentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consistent, consistentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.