CONSULTAȚIE, consultații, s. f. 1. Aviz, indicație, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție. 2. Examinare a unui pacient de către medic pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor. – Din fr. consultation, lat. consultatio.

consultație sf [At: COD. ȚIV. 5/21 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr consultation, lat consultatio, -onis] 1 Indicație dată de către un specialist asupra unor probleme aflate în discuție. 2 Examinare a unui pacient de către medic pentru diagnosticarea bolii și indicarea tratamentului. 3 Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor, în legătură cu problemele teoretice și pratice pe care le învață sau le cercetează. 4 Reuniune, consfătuire ținută pentru a lămuri sau a examina o problemă, o situație etc.

CONSULTAȚIE, consultații, s. f. 1. Aviz, indicație, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului. 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor în legatură cu problemele teoretice și practice pe care le învață sau le cercetează. – Din fr. consultation, lat. consultatio.

CONSULTAȚIE, consultații, s. f. 1. (Adesea în legătură cu verbele «a cere», «a da» etc.) Aviz, indicație, lămurire. 2. Examinare a unui pacient de către medic, pentru punerea diagnosticului și indicarea tratamentului. Consultații la dispensar. 3. Metodă de ridicare a nivelului profesional și mai ales ideologic al oamenilor, prin organizarea de discuții Ia care persoane autorizate dau lămuriri și explicații asupra problemelor ridicate. Cadrele didactice din învățămîntul superior, ajutate de organizațiile U.T.M., trebuie să se preocupe a atrage cît mai mulți studenți la orele de consultație. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 293, 1/2. Consultația, această metodă nouă de agitație și propagandă, de mobilizare a maselor, în care conferențiarul stă la dispoziția fiecărui participant, gata să-l lămurească, să-l învețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/1. – Pronunțat: -ți-e.

CONSULTAȚIE s.f. 1. Îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni în discuție, în legătură cu care cineva cere un sfat; aviz, lămurire, indicație. ♦ Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor. 2. Examen medical cerut unui medic de un pacient. 3. Reuniune, consfătuire ținută pentru a lămuri sau a examina o chestiune, o situație etc. [Gen. -iei, var. consultațiune s.f. / cf. fr. consultation, it. consultazione, lat. consultatio].

CONSULTAȚIE s. f. 1. îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție; aviz, lămurire, indicație. ◊ îndrumare dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor. 2. examinare a unui pacient de către medic. 3. metodă de ridicare a nivelului profesional și ideologic prin discuții organizate, lămuriri etc. (< fr. consultation, lat. consultatio)

CONSULTAȚIE ~i f. 1) Indicație dată în legătură cu anumite probleme de specialitate. 2) Examinare a unui pacient de către medic în vederea stabilirii diagnosticului și a indicării tratamentului. 3) Formă de consolidare a cunoștințelor elevilor, studenților etc., constând în dezbaterea unor probleme teoretice sau practice, împreună cu profesorul sau cu conducătorul științific. [Art. consultația; G.-D. consultației; Sil. -ți-e] /<fr. consultation

consultațiune sf vz consultație

CONSULTAȚIUNE s.f. v. consultație.

consultați(un)e f. 1. fapta de a consulta; 2. reunire de medici cari deliberează asupra unei boale; 3. părere scrisă și motivată, dată de un advocat într’o chestiune juridică.

*consultațiúne f. (lat. consultátio, -ónis). Acțiunea de a consulta: bolnavu primește consultațiunĭ, medicu le dă. Părere motivată dată în scris de un avocat ș. a. – Ob. -áție.

consultație (desp. -ți-e) s. f., art. consultația (desp. -ți-a), g.-d. art. consultației; pl. consultații, art. consultațiile (desp. -ți-i-)

consultație (-ți-e) s. f., art. consultația (-ți-a), g.-d. art. consultației; pl. consultații, art. consultațiile (-ți-i-)

consultație s. f. (sil. -ți-e), art. consultația (sil. -ți-a), g.-d. art. consultației; pl. consultații, art. consultațiile (sil. -ți-i-)

consultație