contagia vtr [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr contagier] 1-2 A (se) contamina (2-3). 3-4 (Fig) A (se) contamina (4-5).

CONTAGIA, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.

CONTAGIA vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron. -gi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. contagier, it. contagiare].

A CONTAGIA ~ez tranz. (persoane) A face să se contagieze; a infecta; a contamina; a molipsi; a umple. /<fr. contagier

A SE CONTAGIA mă ~ez intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contacta o boală; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier

contagia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. contagiez, 3 sg. și pl. contagiază, 1 pl. contagiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contagieze; ger. contagiind (sil. -gi-ind)

CONTAGIA vb. v. molipsi, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)