CONTEMPORAN, -Ă, contemporani, -e, adj. 1. Care există, care se petrece în zilele noastre; actual. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Din aceeași vreme cu... [Var.: contimporan, -ă adj.] – Din fr. contemporain, lat. contemporaneus.

contemporan, ~ă [At: GHICA, S. 86 / V: ~tim~, ~timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr contemporain, lat contemporaneus] 1 a Care există, trăiește, se petrece în zilele noastre. 2 a Care se raportează la prezent Si: actual. 3-4 smf, a (Persoană) care trăiește în același timp cu... 5 a (Îs) Istorie ~ă Parte a istoriei care se ocupă cu studiul celor mai recente evenimente.

CONTEMPORAN, -Ă, contemporani, -e, adj. 1. Care există, trăiește, se petrece în zilele noastre, care se raportează la prezent, la epoca de față; actual. 2. (Despre oameni; adesea substantivizat) Care trăiește sau a trăit în același timp cu..., pe vremea... [Var.: contimporan, -ă adj.] – Din fr. contemporain, lat. contemporaneus.

CONTEMPORAN, -Ă, contemporani, -e, adj. 1. Care trăiește, se petrece, există în zilele noastre; care se raportă la prezent, la epoca de față; actual. Campania de lămurire politică și ideologică întreprinsă de mișcarea contemporană pentru pace și, în mod deosebit, acțiunea de demascare a imperialismului războinic întreprinsă de Uniunea Sovietică au avut o uriașă eficacitate. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 222. ◊ Istorie contemporană = istoria timpurilor noastre. 2. (Despre persoane, considerate în raport cu alte persoane sau cu anumite evenimente) Care trăiește sau a trăit în același timp cu..., pe timpul... Matei Basarab și Vasile Lupii au fost contemporani. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau în genitiv) Compozitor contemporan cu Glinka. ◊ (Substantivat) Contemporanii lui Eminescu. – Variantă: contimporan, -ă (BENIUC, V. 77, MACEDONSKI, O. I 184, GHICA, S. A. 150 adj.

CONTEMPORAN, -Ă adj. 1. Care există, se petrece, trăiește în zilele noastre; actual. 2. (Despre oameni; adesea s.) Care a trăit sau trăiește în același timp cu... [Var. contimporan, -ă adj. / < fr. contemporain, cf. lat. contemporaneus].

CONTEMPORAN, -Ă adj. 1. care există, se petrece în prezent; actual. 2. (despre oameni; și s.) din aceeași vreme cu... (< fr. contemporain, lat. contemporaneus)

CONTEMPORAN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de timpurile noastre; propriu epocii noastre; modern. Limbă ~ă. 3) și substantival (despre persoane) Care trăiește în aceeași epocă; din aceeași epocă. /<fr. contemporain, lat. contemporaneus

contemporan a. și m. 1. care e din acelaș timp; 2. din timpul actual: literatura contemporană.

*contemporán, -ă adj. și s. (fr. contemporain, d. lat. con-temporáneus [și contemporalis]; it. contemporáneo. V. extemporal). Care e din acelașĭ timp: Hanibal și Scipione eraŭ contemporanĭ. Actual, din timpu nostru: istoria contemporană, contemporaniĭ. – Fals contimporan.

contimporan, ~ă a vz contemporan

contimpuran, ~ă smf, a vz contemporan

CONTIMPORAN, -Ă adj. v. contemporan.

contemporan adj. m., pl. contemporani; f. contemporană, pl. contemporane

contemporan adj. m., pl. contemporani; f. contemporană, pl. contemporane

contemporan adj. m., pl. contemporani; f. sg. contemporană, pl. contemporane

contemporan

contemporan.

CONTEMPORAN adj. 1. v. actual. 2. actual, modern, nou, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.)

CONTEMPORAN adj. 1. actual, curent, prezent, (rar) momentan, (înv.) curgător, momentos. (Perioada ~; moda ~.) 2. actual, modern, nou, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.)

CONTEMPORANUL 1. Revistă științifică și literară. A apărut la Iași, cu periodicitate variabilă între 1881 și 1891. Editată de Cercul Socialist, sub îngrijirea lui V.G. Morțun și Ioan Nădejde, cu scopul popularizării teoriilor științifice moderne și în special a filosofiei materialiste. Teoreticianul și conducătorul ei moral a fost C. Dobrogeanu-Gherea. 2. Săptămînal de cultură și informații științifice. Apare la București din 1946; în 1990 își adaugă în titul Ideea europeană.

CONTIMPORANUL 1. Revistă avangardistă, promotoare a constructivismului (3), cu legături în întreaga Europă artistică. Apare la București, cu periodicitate variabilă și cu întreruperi, între 1922 și 1932. Conducător: I. Vinea. 2. Grupare artistică de avangardă (1924-1936), susținută de atmosfera revistei C. Propunerile novatoare au întreținut o stare de mobilitate spirituală, lărgind cîmpul experienței cu noi modalități de expresie. Printre artiștii care s-au manifestat în cadrul expozițiilor C.: V. Brauner, M. Iancu, M.H. Maxy, Milița Petrașcu, Mattis-Teusch, C. Brâncuși, C. Mihăilescu, H. Catargi, Margareta Sterian ș.a.

REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară-științifică lunară, apărută la București (1 mart. 1873-1 iun. 1876). A polemizat cu revista „Convorbiri literare”. De la 1 iul. 1876 a fuzionat cu „Revista literară și științifică”, apărând sub denumirea „Revista contimporană, literară și științifică”. Colaboratori: P. Grădișteanu, Șt. C. Michăilescu, V.A. Urechia, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Gh. Sion ș.a.

SOCIETATE INTERNAȚIONALĂ DE MUZICĂ CONTEMPORANĂ (S.I.M.C.), organizație fundată în 1922 la Salzburg, având ca scop susținerea creației contemporane. Multiple filiale naționale, inclusiv în România.