opțiuni
  • info

8 definiții pentru contestare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTESTARE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta.

CONTESTARE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta.

contestare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 208 / Pl: ~tări / E: contesta] 1 Nerecunoaștere. 2 Dezbatere. 3 Dispută.

CONTESTARE s.f. Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. [< contesta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contestare s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări

contestare s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări

contestare s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTESTARE s. dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)

CONTESTARE s. dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.)

Intrare: contestare
contestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contestare
  • contestarea
plural
  • contestări
  • contestările
genitiv-dativ singular
  • contestări
  • contestării
plural
  • contestări
  • contestărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contestare, contestărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi contesta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.