opțiuni
  • info

9 definiții pentru copleșitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.

COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor.

copleșitor, ~oare a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 80 / Pl: ~i, ~oare / E: copleși + -itor] 1-13 Care copleșește (1-13).

COPLEȘITOR, -OARE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. ◊ (Poetic) Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88.

COPLEȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care copleșește; în stare să copleșească; covârșitor. /a copleși + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copleșitor (desp. co-ple-) adj. m., pl. copleșitori; f. sg. și pl. copleșitoare

copleșitor (co-ple-) adj. m., pl. copleșitori; f. sg. și pl. copleșitoare

copleșitor adj. m. (sil. -ple-), pl. copleșitori; f. sg. și pl. copleșitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPLEȘITOR adj. 1. v. apăsător. 2. covârșitor, sfâșietor. (O impresie ~oare.) 3. v. pătrunzător. 4. v. covârșitor, (fig.) strivitor.

COPLEȘITOR adj. 1. apăsător, covîrșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 2. covîrșitor, sfîșietor. (O impresie ~.) 3. covîrșitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. covîrșitor, (fig.) strivitor. (O personalitate ~.)

Intrare: copleșitor
copleșitor adjectiv
  • silabație: co-ple- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copleșitor
  • copleșitorul
  • copleșitoru‑
  • copleșitoare
  • copleșitoarea
plural
  • copleșitori
  • copleșitorii
  • copleșitoare
  • copleșitoarele
genitiv-dativ singular
  • copleșitor
  • copleșitorului
  • copleșitoare
  • copleșitoarei
plural
  • copleșitori
  • copleșitorilor
  • copleșitoare
  • copleșitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copleșitor, copleșitoareadjectiv

  • 1. Care copleșește. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: covârșitor
    • format_quote Sare la ușă cu o copleșitoare bucurie. CAMIL PETRESCU, T. II 80. DLRLC
    • format_quote poetic Cocostîrcii... rămaseră nemișcați, parcă ascultînd inima copleșitoare a naturii. CAMILAR, TEM. 88. DLRLC
etimologie:
  • copleși + -tor. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.