9 definiții pentru corăbia (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corăbia1 sf vz corăbea
CORĂBIELE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORĂBIELE s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2). – Din tc. kurābiye, bg. korabija (apropiat prin etimol. pop. de corabie).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
corăbea sf [At: TEODORESCU, P. P. 52 / P: ~bea / V: ~bia / Pl: ~ele și (reg) ~biele / E: corabie + -ea] 1-2 Corăbioară (1-2). 3 (Mpl; îf ~bia) Prăjitură în formă de corabie (1), cu migdale și miere. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIELE1 s. f. pl. (Popular) Corăbii mici. În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bie-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORĂBIELE2 s. f. pl. (Rar) Corăbioare2. Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. – Pronunțat: -bie-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corăbia (înv.) (-bia) s. f., pl. corăbiele (-bie-), art. corăbielele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!corăbiele (desp. -bie-) s. f. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corăbiele s. f. pl. (sil. -bie-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corăbia (corăbiele), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: co-ră-bia
substantiv feminin (F155) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corăbia, corăbielesubstantiv feminin
- sinonime: corăbioară
- Crezi poate că soția me face bibiluri și corăbiele? ALECSANDRI, T. 1223. DLRLC
-
- 2. Corăbii mici. DLRLC
- În nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele. TEODORESCU, P. P. 52. DLRLC
-
etimologie:
- kurābiye DEX '09 DEX '98
- korabija (apropiat prin etimologie populară de corabie). DEX '09 DEX '98