corovatic sm [At: PANȚU, PL. / V: ~rabațică, ~obatecă, ~oba~, ~obatică, ~obațică (A și: ~ațică), ~obățică, ~tec, ~că, ~ațică / Pl: ~i / E: rs короватикь] (Reg) 1 (Bot) Lumânare. 2 (Bot) Lumânărică. 3 (Bot; șîc corobatică-albastră) Vinețele (Centaurea axillaris). 4 (Orn) Dumbrăveancă (Caracias garrulus). 5 (Orn) Țigănuș (Plegodus falcinellus). corectat(ă)

COROVATIC m. Plantă erbacee cu flori mărunte, de culoare roșie-violetă, dispuse în spic. /Orig. nec.

corovàtic m. Mold. Bot. lumânărică. [Cf. corobàtică].

corobatecă sf vz corovatic

corobatic sm vz corovatic

corobatică sf vz corovatic

corobațică sf vz corovatic

corobătec sm vz corovatic

corobățică sf vz corovatic

corovatec sm vz corovatic

corovatică sf vz corovatic

corovațică sf vz corovatic

corobàtică f. V. corabațică.

corobátică, V. corovatică.

corovátică și -bátică f., pl. ĭ (rus. korovaĭka, o pasăre [fr. courlis vert], d. koróva, vacă). Mold. O pasăre maĭ mică de cît gaița (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corácias gárrula), numită și dumbrăveancă (Mold. nord) și dumbrăvĭoară (Btș.) și cĭoară pucĭoasă. Lumînărică, coada vaciĭ (rus. rut. koroveák), o plantă scrofulariacee (V. lumînărică). Albastriță. – Și corovátic, m.

lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2.

COROVATIC s. v. coada-vacii, jale, lumânare, lumânărică.

corovatic s. v. COADA-VACII. JALE. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ.

corovatic (corovatici), s. m. – 1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață.

corovatic, corovatici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș.