COSOR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, folosit în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, adesea spinoasă, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale (Ceratophyllum demersum). Din sl. kosorĭ.

cosor² sm [At: HERZ.-GHER., M. IV 240 / Pl: ~i / E: ns cf cosomor] (Reg) 1 Om morocănos. 2 Om violent.

cosor¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62 / V: ~sir, ~sur / Pl: ~oare / E: vsl косоръ, srb kosor, mg koszor] 1 Cuțit scurt, cu vârful încovoiat. 2 (Îe) A se ține ~ A se ține neabătut de o treabă. 3 (Îae) A fi viril, în ciuda vârstei înaintate. 4 (Îe) L-a ras cu ~ul I-a facut-o. 5 (Spc) Un fel de coasă cu coada de 1 m, pentru tăiat stuful Si: târpan. 6 Planta erbacee acvatică Ceratophyllum demersum, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare, cu fructe ovale, prevăzute cu spini de forma unui cosor (1) Si: (reg) brădiș, frunza-cerei. 7 (Bot; reg) Foarfeca-bălții (Straticites aloides). 8 (Pfm) Penis. 9 (Spc) Penis de cal. 10 Cal bătrân.

COSOR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĭ.

COSOR, cosoare, s. n. Cuțit scurt, întors la vîrf, întrebuințat la tăiatul viței de vie. Tăiam strugurii cu coșarul. STANCU, D. 68.

COSOR¹ ~oare n. Cuțit cu lama scurtă și încovoiat la vârf, folosit în viticultură și pomicultură. /<sl. kosori

COSOR² ~i m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lungă, servind drept hrană animalelor din lacuri și bălți. /<sl. kosori

cosor n. 1. cuțit îndoit la vârf cu care vierul curăța butucii și tae strugurii; 2. Bot. plantă cu frunzele recurbate în formă de corn; crește cufundată prin ape stagnante sau lin curgătoare (Ceratophyllum demersum). [Slav. KOSORĬ].

1) cosór m. ca plantă și n. ca desiș (cp. cu vsl. kosa, coamă, cosiță, păr). O plantă care crește foarte deasă în apa bălților (ceratophyllum demersum și c. submersum).

2) cosór n., pl. oare (vsl. kosorĭ, d. kósa, coasă; bg. kóser, rus. kosýrĭ; ung. koszor, kocsor). Un fel de cuțit încovoĭat de tăĭat vița de vie ș. a.

cosir sn vz cosor¹

cosur sn vz cosor¹

BRĂDIȘ (pl. -ișuri) sn. 1 🌳 Pădure de brazi: rătăcindu-se apoi în ~ul verde întunecat (GRIG.) ¶ 2 🌿 COSOR2 ¶ 3 🌿 ~ sau ~-GALBEN = PENIȚĂ.

cosor s. n., pl. cosoare

cosor s. n., pl. cosoare

cosor s. n., pl. cosoare

COSOR s. 1. (reg.) rizacă, sabiță, târpan. (~ pentru tăiat stuful.) 2. v. brădiș.

COSOR s. 1. (reg.) rizacă, sabiță, tîrpan. (~ pentru tăiat stuful.) 2. (BOT.; Cerathophyllum demersum) brădiș, (reg.) frunza-cerei.

cosor (cosoare), s. n. – 1. Cuțit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosorĭ, der. de la kosa „coasă” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ. – Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a ațîța, a irita; Arg., a copula).

cosor, cosoare, s.n. – Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat, de regulă, în viticultură sau pomicultură. ♦ (onom.) Cosor, nume de familie (7 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. kosorǐ, de la kosa „coasă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Scriban, Șăineanu, DEX), cf. srb. kosor, magh. koszor.

CERATOPHYLLUM L., CERATOFILUM, COSOR, BRĂDIȘ, fam. Ceratophyllaeeae. Gen originar din regiuni tropicale ale globului, cca 3 specii, perene, erbacee,. acvatice, nubmerse, foarte ramificate, ce se cultivă în ape adinei, stagnante sau lin curgătoare. Tulpini lungi, fragile, aproape filiforrne, arțiculat-noduroase. Frunze transparente în tinerețe, transparență pe care și-o pierd la maturitate. Flori monoice, solitare, dispuse neregulat la subsuoara frunzelor, cele mascule cu 12 petale, 12-14 stamine, cele femele eu 9-10 petale, stilul lung. Fructele ovale, nearipate, cu spini.

cosor, cosori s. m. penis.

a da cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a trage în cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.