7 definiții pentru cotire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTIRE, cotiri, s. f. Acțiunea de a coti. – V. coti.
COTIRE, cotiri, s. f. Acțiunea de a coti. – V. coti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotire sf [At: POLIZU / V: coți~ / Pl: ~ri / E: coti2] 1 (Înv) Atingere cu cotul2 (1) Si: (îrg) coteală (1), cotelire (11), (îrg) cotelit1 (11), cotit1 (1), cotitură (1), încotare, încotat1. 2 (Înv) Lovire cu cotul2 (1) Si: coteală (2), (îrg) cotelire (12), (înv) cotelit.1, cotit1 (2), cotitură (2), încotare, încotat1. 3 (Înv) Înaintare prin mulțime făcându-și loc cu coatele2 (1) Si: coteală (3), (îrg) cotelire (13), (înv) cotelit1 (13), cotit1 (3), cotitură (3), încotare, încotat1. 4 (Înv) Atragere a atenției cuiva atingându-l cu cotul2 (1) Si: coteală (4), (îrg) cotelire (14), (înv) cotelit1 (14), cotit1 (4), cotitură (4), încotare, încotat1. 5 (Înv) Intrare în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: coteală (5), (îrg) cotelire (15), (înv) cotelit1 (15), cotit1 (5), cotitură (5), încotare, încotat1. 6 (Înv) Petrecere împreună cu cineva Si: coteală, cotit1 (6), cotitură (6), încotare, încotat1. 7 (D. drumuri, râuri etc.) Schimbare a direcției Si: coteală (7), cotigeală (1), cotigire (1), cotigit1 (1), cotigitură (1), cotit1 (7), cotitură (7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Abatere din drumul său Si: coteală, cotigeală (2), cotigire (2), cotigit1 (2), cotigitură (2), cotit1 (9), cotitură (9). 10 Părăsire a drumului. 11-12 Mers sau alergare în zigzag Si: coteală (11), cotigeală, cotigire (4), cotigit1 (4), cotigitură (4), cotit1 (11), cotitură (11). 13 Conducere a cuiva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: coteală(12), cotigeală (5), cotigire (5), cotigit1 (5), cotigitură (5), cotit1 (12), cotitură (12). 14 (Rar) Întoarcere a unui obiect într-o altă direcție Si: coteală (13), cotigeală (6), cotigire (6), cotigit (6), cotigitură (6), cotit1 (13), cotitură (13). 15 (Rar) Ocolire a unui obiect, deplasându- se pe o linie curbă Si: coteală (14), cotigeală (7), cotigire (7), cotigit1 (7), cotigitură (7), cotit1 (14), cotitură (14). 16 (Rar) Evitare a cuiva Si: coteală (15), cotigeală (8), cotigire (8), cotigit1 (8), cotigitură (8), cotit1 (15), cotitură. (15). 17 Cotărire (1). 18 (Îvr; pan) Batere. 19 (Îvr) Cotărire (2). 20 (Înv) Vârtej.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coțire sf vz cotire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotire s. f., pl. cotiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COTIRE s. cârmire, cârmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) câmire, cârnit. (În timpul ~ii unui vehicul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIRE s. cîrmire, cîrmit, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (În timpul ~ unui vehicul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotire, cotirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a coti. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- coti DEX '98 DEX '09