17 definiții pentru coviltir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.

COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.

coviltir sn [At: BĂRAC, T. 61 / V: ~văl~, ~vâl~, ~vel~, ~vul~ / Pl: ~e / E: nct] 1 Acoperiș la căruță, dintr-un schelet de nuiele curbate (sau bare), peste care se pun rogojini sau pânză groasă. 2 (Pan; înv) Acoperiș al diligenței. 3 (Pex) Burduf la trăsură Si: ceahol, coș, cutubă. 4 Acoperământ de pânză sau de șindrilă care apără de ploaie. 5 Umbrar. 6 (Reg; pan) Vârf al casei. 7 (Spc) Pânză a coviltirului (1).

COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate (mai rar din vergele de metal) peste care se întinde o pătură, o rogojină etc. pentru a apăra interiorul de ploaie, de vînt sau de soare; covergă. În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. ◊ (Poetic) Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172.

COVILTIR ~e n. Acoperiș de căruță constând dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă. /<fr. couverture

coviltir n. pătură de acoperit căruța: un chervan plin până în coviltir de sipeturi OD. [Fr. couverture, printr’un intermediar rusesc].

coviltír n., pl. e (printr’un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mondir d. monture). Vest. Învălitoare de pînză (țol, rogojină) contra ploiĭ și soareluĭ la un car saŭ la o căruță. – (Și la Sadov. VR. 1926, 1, 59 și 61). V. poclit, pocrov.

covăltir sn vz coviltir

covâltir sn vz coviltir

coveltir sn vz coviltir

covultir sn vz coviltir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coviltir s. n., pl. coviltire

coviltir s. n., pl. coviltire

coviltir s. n., pl. coviltire

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COVILTIR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coș, (Ban. și Transilv.) arneu, (Olt. și Ban.) covergă, (prin Mold. și Bucov.) pocriș. (~ la car, căruță.) 2. v. burduf.

COVILTIR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coș, (Ban. și Transilv.) arneu, (Olt. și Ban.) covergă, (prin Mold. și Bucov.) pocriș. (~ la car, căruță.) 2. burduf, coș, (reg.) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) poclit. (~ la trăsură.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mumie cu coviltir expr. (intl.) persoană care poartă pălărie.

Intrare: coviltir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coviltir
  • coviltirul
  • coviltiru‑
plural
  • coviltire
  • coviltirele
genitiv-dativ singular
  • coviltir
  • coviltirului
plural
  • coviltire
  • coviltirelor
vocativ singular
plural
covâltir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
covultir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coveltir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coviltir, coviltiresubstantiv neutru

  • 1. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: covergă
    • format_quote În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. DLRLC
    • format_quote Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. DLRLC
    • format_quote Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. DLRLC
    • format_quote poetic Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii