17 definiții pentru coviltir
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.
COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de MihaelaStan
- acțiuni
coviltir sn [At: BĂRAC, T. 61 / V: ~văl~, ~vâl~, ~vel~, ~vul~ / Pl: ~e / E: nct] 1 Acoperiș la căruță, dintr-un schelet de nuiele curbate (sau bare), peste care se pun rogojini sau pânză groasă. 2 (Pan; înv) Acoperiș al diligenței. 3 (Pex) Burduf la trăsură Si: ceahol, coș, cutubă. 4 Acoperământ de pânză sau de șindrilă care apără de ploaie. 5 Umbrar. 6 (Reg; pan) Vârf al casei. 7 (Spc) Pânză a coviltirului (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVILTIR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate (mai rar din vergele de metal) peste care se întinde o pătură, o rogojină etc. pentru a apăra interiorul de ploaie, de vînt sau de soare; covergă. În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. ◊ (Poetic) Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COVILTIR ~e n. Acoperiș de căruță constând dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă. /<fr. couverture
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coviltir n. pătură de acoperit căruța: un chervan plin până în coviltir de sipeturi OD. [Fr. couverture, printr’un intermediar rusesc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coviltír n., pl. e (printr’un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mondir d. monture). Vest. Învălitoare de pînză (țol, rogojină) contra ploiĭ și soareluĭ la un car saŭ la o căruță. – (Și la Sadov. VR. 1926, 1, 59 și 61). V. poclit, pocrov.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
covăltir sn vz coviltir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covâltir sn vz coviltir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coveltir sn vz coviltir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
covultir sn vz coviltir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coviltir s. n., pl. coviltire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coviltir s. n., pl. coviltire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coviltir s. n., pl. coviltire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coviltir, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COVILTIR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coș, (Ban. și Transilv.) arneu, (Olt. și Ban.) covergă, (prin Mold. și Bucov.) pocriș. (~ la car, căruță.) 2. v. burduf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COVILTIR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coș, (Ban. și Transilv.) arneu, (Olt. și Ban.) covergă, (prin Mold. și Bucov.) pocriș. (~ la car, căruță.) 2. burduf, coș, (reg.) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) poclit. (~ la trăsură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mumie cu coviltir expr. (intl.) persoană care poartă pălărie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coviltir, coviltiresubstantiv neutru
- 1. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: covergă
- În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. DLRLC
- Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. DLRLC
- Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. DLRLC
- Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
- couverture NODEX