CREZ, crezuri, s. n. 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva. 2. Mărturisirea credinței față de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, la creștini, folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de botez. – Din crede (derivat regresiv).

crez sn [At: (a. 1675) GCR I, 220/12 / Pl: ~uri / E: pzi p. 1 înv de la crede] 1 Mărturisire de credință a dogmei creștine (stabilită la Niceea). 2 (Pgn) Totalitatea principiilor, ideilor și convingerilor cuiva.

CREZ, crezuri, s. n. 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva. 2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință, folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de botez. – Din crede (derivat regresiv).

CREZ s. n. 1. Totalitatea principiilor, convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva. Cu crezul ce-n inimi ne cîntă, Front roșu al muncii, te-avîntă. TOMA, C. V. 460. 2. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței.

CREZ n. 1) Totalitate a principiilor pe care se întemeiază opiniile sau ideile cuiva; convingere. 2) Expunere concisă a principiilor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței creștine; credo. /v. a crede

crez n. 1. simbolul credinței care începe cu vorba crez; 2. fig. ceea ce se iea drept regula opiniunilor sale: crezul politic.

crez n., pl. urĭ (d. crez, cred). Credo, declarațiunea religioasă numită și „simbolu credințeĭ” (Cred într’un Dumnezeŭ ș. a.). Fig. Principiŭ, regulă de vĭața: crezu meu e munca.

crez s. n., pl. crezuri

crez s. n., pl. crezuri

crez s. n., pl. crezuri

CREZ s. 1. (fig.) cult, religie. (Care este ~ul lui în viață?) 2. (BIS.; art.) simbolul credinței, (livr.) credo, (înv.) credință.

CREZ s. 1. (fig.) cult, religie. (Care este ~ lui în viață?) 2. (BIS.; art.) simbolul credinței, (livr.) credo, (înv.) credință.