12 definiții pentru crezământ
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înțelegere față de nevoile cuiva. ◊ A da ~ a da crezare. /a crede + suf. ~ământ
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crezămănt sn [At: PANN, P. V. I, 123 /8 / Pl: ~uri / E: crede + -ământ] (Înv) 1 Încredere. 2 (Îlav) Cu ~ Cu adevărat. 3 (Îe) A da (sau a pune) ~ A da crezare. 4 (Îe) A afla (sau a avea) ~ A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 Înțelegere. 7 Considerație. 8 Milă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CREZĂMÎNT s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. 2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crezămînt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n’aĭ crezămînt la mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crezământ s. n., pl. crezăminte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CREZĂMÂNT s. v. încredere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
crezămînt s. v. ÎNCREDERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
crezământ, crezăminte, s.n. – (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N10) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crezământ, crezămintesubstantiv neutru
-
- Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. DLRLC
- Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
-
- A da (sau a pune) crezământ(ul) = a da crezare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
- Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. DLRLC
-
- A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
-
-
- 2. Înțelegere față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: considerație milă înțelegere
- Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208. DLRLC
-
etimologie:
- Crede + -ământ. DEX '98 DEX '09