CRISTEI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu și cu aripile roșcate, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crâstel, cârstel s. m.] – Din sl. krastĕlĭ.

cristei² sm [At: LB / V: ~el / Pl: ~ / E: cf cârstei] 1 (Orn; reg) Cârstei. 2 (Îc) ~-de-baltă Pasăre migratoare acvatică, cu aripi scurte, cu cioc lung, ascuțit și cu penaj brun-măsliniu (Rallus aquaticus). 3 (Reg) Joc la priveghi nedefinit mai îndeaproape.

cristei¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Pes) Crâsnic.

CRISTEI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crâstel, cârstel s. m.] – Din sl. krastĕlĩ.

CRISTEI, cristei, s. m. Pasăre călătoare care trăiește prin finețe și semănături și se recunoaște mai ales prin sunetele scîrțîitoare pe care le scoate (Crex pratensis). Deodată apărură lîngă stufuri bibelouri neclintite pe tablele verzi, de frunze de nufăr: găinuși și cristei de apă. SADOVEANU, O. A. II 146. Și poate vă întrebați de n-ar fi fost mai bine să fi rămas în sătucul acela... cu cîntec de cristei în diminețile cu cer cristalin. C. PETRESCU, S. 8. Melodioasa cîntare a crestoasei ciocîrlii și a fricoasei prepelițe... o precurmădin cînd încînd cristeiul cu răgușitul glas. NEGRUZZI S. I 191. – Variante: (regional) cîrstei (TEODORESCU, P. P. 283), crîstei (SANDU-ALDEA, U. O. 192), cristel (SADOVEANU, O. I 284) s. m.

CRISTEI ~ m. Pasăre călătoare cu penajul brun-roșcat, brăzdat de dungi deschise, care trăiește în câmp și în stufărișul din apropierea bălților. ~-roșu. ~-de-baltă. [Var. cristel] /<sl. krastĕli

cristéĭ și cristél m., pl. eĭ (vrom. crăsteĭ, d. vsl. krastelĭ). Est. O pasăre din ordinu celor cu picĭoroange, ceva maĭ mare de cît prepelița și trăitoare pin cîmpiĭ (crex pratensis). Există și o varietate de baltă. – În sud cîrsteĭ.

crastai sm vz cârstei

crâstei sm vz cârstei

crâstel sm vz cârstel

crâsteu sm vz cârstei

cresteț sm vz cârstei

cristel sm vz cristei²

CÎRSTEI s. m. v. cristei.

CRISTEL s. m. v. cristei.

CRÎSTEI s. m. v. cristei.

cârsteiu m. V. cristeiu.

cristeiu m. pasăre băltăreață din ordinul picioroangelor (Crex pratensis). [Slav. KRASTELĬ].

cîrstéĭ, V. cristeĭ.

!cristei (reg.) s. m., pl. cristei, art. cristeii

cristei/cristel s. m., pl. cristei, art. cristeii

cristei/cristel s. m., pl. cristei, art. cristeii

cristei

cristel v. cristei

cârsteiu, -tei.

cîrstei (-i), s. m. – Lișiță (Crex pratensis). – Var. cristei. Sl. krastelŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 83; Conev 48).

cristei², cristei, s.m. (reg.) 1. pasăre cu glasul răgușit; cârstei. 2. nume de joc (la priveghi).

cristei¹, cristeiuri, s.n. (reg.) unealtă de pescuit; crâsnic, cristac.

cristel (de câmp), s.m. – (ornit.) Pasăre călătoare cu penaj brun-măsliniu, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților (Crex crex). Semnalizată în zona Dragomirești (Maramureșul istoric). Specie aflată pe lista roșie IUCN (Timur, 2007: 30). – Cf. cârstei, crăstei (< sl. krastělǐ) (Scriban, MDA).

POIANA CRISTEI, com. în jud. Vrancea, situată în Subcarpații Vrancei, pe cursul superior al râului Râmna; 2.903 loc. (2003). Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 17, renovată în sec. 19), în satul Odobasca.