opțiuni
  • info

11 definiții pentru cruciș (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCIȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext., despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În direcție piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș.

CRUCIȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext., despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În direcție piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș.

cruciș [At: CANTEMIR, I. I. I, 184 / Pl: ~uri și ~e / E: cruce + -iș] 1 av (Îlav) În ~ În formă de cruce Si: încrucișat. 2 av (D. luptători; îe) A se prinde ~ A-și înlănțui brațelele. 3 av (D. drumuri; îe) A se face ~ A se intersecta. 4 av (Îe) A se uita ~ A privi sașiu. 5 av (Fig; îae) A privi dușmănos. 6 av (Pop; îe) A înghiți ~ A se îneca. 7 av Transversal. 8 av În direcție opusă. 9 av (Pop; îlav) (În) ~ și (în) curmeziș Pretutindeni. 10 av (Îal) Cu de-amănuntul. 11 av (Înv; îlav) De ~ul Oblic. 12 av (Pop; îe) A sta de-a ~ul, a se pune ~ (și curmeziș), (rar) în lungiș și-n ~ A lupta (cu toate mijloacele) împotriva a ceva. 13 a Care este în formă de cruce. 14 a Sașiu. 15 a (Fig) Dușmănos. 16 sf (Înv) Încrucișare. 17 sn (Ccr; mpl) Răspântie. 18 sf (Mol) Cruce (mică).

CRUCIȘ2, -Ă, cruciși, -e, adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre persoane) Sașiu; fig. dușmănos. Intră în vorbă Coțușcă, pîndindu-și mai cu strășnicie vîrful nasului ascuțit, cu ochii lui cruciși. CAMILAR, N. II 268. Au fost nevoiți să se înghesuie prin birourile lor strîmte... pentru a face loc noilor camarazi pe care îi priviră cu ochi cruciși. PAS, Z. III 29. ◊ (Adverbial, în expr.) A se uita cruciș = a avea privirile încrucișate, a fi sașiu; fig. a privi (pe cineva) pieziș, cu dușmănie. Nu se poate stăpîni să nu se uite la ea cruciș. STANCU, D. 34. 2. Care se întretaie. Drumuri crucișe. ▭ Două triunghiuri crucișe. EMINESCU, N. 45. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce, v. cruce. Au arat Țăranii gospodari pînă-n prundiș Și brazda au semănat-o în cruciș, Să lege spicul greu, cu rod bogat. POEZ. N. 385.

CRUCIȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se uită încrucișat; sașiu; ceacâr. 2) (despre ochi) Care este orientat în cruce; sașiu; ceacâr; zbanghiu; ponciș; încrucișat. 3) Care se încrucișează. Drumuri ~e. /cruce + suf. ~iș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruciș1 adj. m., pl. cruciși; f. crucișă, art. crucișa, pl. crucișe

cruciș3 (răspântie) (înv.) s. n.

cruciș1 adj. m., pl. cruciși; f. crucișă, pl. crucișe

cruciș adj. m., pl. cruciși; f. sg. crucișă, pl. crucișe

cruciș, f. crucișă, pl. crucișe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUCIȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. v. pieziș. 4. adv. cruce. (S-au așezat ~ în calea lor.)

CRUCIȘ adj., adv. 1. adj. chiorîș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 2. adv. chiondorîș, chiorîș, încrucișat, sașiu, strîmb, (pop.) pieziș, șpanchiu, (reg.) ponciș. (Se uită, privește ~.) 3. adj., adv. oblic, pieziș. (O linie ~.)

Intrare: cruciș (adj.)
cruciș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruciș
  • crucișul
  • crucișu‑
  • crucișă
  • crucișa
plural
  • cruciși
  • crucișii
  • crucișe
  • crucișele
genitiv-dativ singular
  • cruciș
  • crucișului
  • crucișe
  • crucișei
plural
  • cruciși
  • crucișilor
  • crucișe
  • crucișelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cruciș, crucișăadjectiv

  • 1. Despre ochi, prin extensiune, despre oameni: ceacâr, sașiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceacâr sașiu
    • format_quote Intră în vorbă Coțușcă, pîndindu-și mai cu strășnicie vîrful nasului ascuțit, cu ochii lui cruciși. CAMILAR, N. II 268. DLRLC
    • 1.1. figurat Dușmănos. DEX '09 DLRLC
      sinonime: dușmănos
      • format_quote Au fost nevoiți să se înghesuie prin birourile lor strîmte... pentru a face loc noilor camarazi pe care îi priviră cu ochi cruciși. PAS, Z. III 29. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A se uita cruciș = a avea privirile încrucișate, a fi sașiu DLRLC
      • chat_bubble figurat A privi (pe cineva) pieziș, cu dușmănie. DLRLC
        • format_quote Nu se poate stăpîni să nu se uite la ea cruciș. STANCU, D. 34. DLRLC
  • 2. Care se întretaie, se încrucișează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Drumuri crucișe. DLRLC
    • format_quote Două triunghiuri crucișe. EMINESCU, N. 45. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În cruciș = în cruce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au arat Țăranii gospodari pînă-n prundiș Și brazda au semănat-o în cruciș, Să lege spicul greu, cu rod bogat. POEZ. N. 385. DLRLC
etimologie:
  • Cruce + -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.