8 definiții pentru crăpat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRĂPAT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.
CRĂPAT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crăpat2, ~ă a [At: COSTINESCU, ap. DA / V: crep~ / Pl: ~ați, ~e / E: crăpa] 1 Cu crăpături Si: plesnit. 2 Întredeschis. 3 (Pop) Mort.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRĂPAT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături, plesnit, despicat. Pahar crăpat, a Rizea luă securea... din mîna crăpată, pătată de pelagră a lui Pîrvu. DUMITRIU, B. F. 72. Pe buzele ei, aci rumene, aci crăpate și -acoperite cu pielițe pîrlite, se ivea o zîmbire. DELAVRANCEA, S. 48. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă, Și printr-însa-n cer vezi luna trecind albă și frumoasă. EMINESCU, O. IV 125. 2. Întredeschis. A lăsat ușa crăpată. 3. (Despre animale) Mort. Seu de vacă crăpată. TEODORESCU, P. P. 374.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crăpat a. despicat: buze crăpate. ║ n. crăpatul zilei, revărsatul zorilor, crepuscul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crăpet2 sns vz crepat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crepat2, ~ă a vz crăpat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRĂPAT adj. 1. v. spart. 2. v. despicat. 3. v. întredeschis. 4. v. deschis.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRĂPAT adj. 1. ciobit, ciocnit, fisurat, plesnit, spart. (Vas ~.) 2. despicat, spart, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. căscat, întredeschis. (Ușă ~; capac ~.) 4. deschis, desfăcut, plesnit. (Boboc, mugur ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
crăpat, crăpatăadjectiv
-
- Pahar crăpat. DLRLC
- Rizea luă securea... din mîna crăpată, pătată de pelagră a lui Pîrvu. DUMITRIU, B. F. 72. DLRLC
- Pe buzele ei, aci rumene, aci crăpate și acoperite cu pielițe pîrlite, se ivea o zîmbire. DELAVRANCEA, S. 48. DLRLC
- Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă, Și printr-însa-n cer vezi luna trecînd albă și frumoasă. EMINESCU, O. IV 125. DLRLC
-
- 2. Întredeschis. DEX '09 DLRLCsinonime: întredeschis
- A lăsat ușa crăpată. DLRLC
-
- 3. Mort. DEX '09 DLRLCsinonime: mort
- Seu de vacă crăpată. TEODORESCU, P. P. 374. DLRLC
-
etimologie:
- crăpa DEX '09 DEX '98