crăpat¹ sn [At: DAMÉ, T. 30 / V: crep~ / Pl: ? / E: crăpa] 1 (D. obiecte) Desfacere (bruscă) în mai multe bucăți. 2 (D. obiecte) Plesnire din cauza gerului, a unei lovituri etc. 3 (D. obiecte) Spargere. 4 (D. lucruri elastice) Rupere Si: plesnire. 5 (D. piele) Asprire. 6 Întredeschidere. 7 (Îe) ~ul zilei (sau de ziuă) Ivire a zorilor. 8 (Pop; d. animale și oameni) Faptul de a muri. 9 Spargere a unei membrane din stomacul vitelor, urmată de moartea animalului. 10 (Prt) Îngurgitare a unei mari cantități de alimente.

crăpat², ~ă a [At: COSTINESCU, ap. DA / V: crep~ / Pl: ~ați, ~e / E: crăpa] 1 Cu crăpături Si: plesnit. 2 Întredeschis. 3 (Pop) Mort.

CRĂPAT¹ s. n. Faptul de a (se) crăpa. Crăpatul lemnelor. ◊ Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. Îl petrecea din ochi pînă pierea în nedeslușitul crăpatului de ziuă. SANDU-ALDEA, U. P. 83. Pînă la crăpatul zilei, trecură mereu pe pod la Rusciuc pavilionul vizirului cu corturile și ianicerimea cu o parte din tunuri și muniții de război. BĂLCESCU, O. II 124. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. De crăpat vita cu greu scapă (dacă mănîncă porumb și bea apă). ȘEZ. IV 123.

crăpat a. despicat: buze crăpate. ║ n. crăpatul zilei, revărsatul zorilor, crepuscul.

crăpát n., pl. urĭ. Crăpatu zileĭ, zorile de dimineață. V. crepuscul.

crepat¹ sn vz crăpat¹

crăpat s. n.

crăpat s. n.

crăpat s. n.

CRĂPAT s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. întredeschidere.

CRĂPAT s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ al unui vas.) 2. crăpare, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (~ lemnelor de foc.) 3. crăpare, întredeschidere. (~ ușii, al ferestrei.)