CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pământului. 2. Fig. Educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

cultivare sf [At: IORGA, L. II, 339 / Pl: ~vări / E: cultiva] 1 Lucrare a pământului (arându-l, semănându-l, îngrijind plantele până la recoltare) Si: cultivat¹ (1), cultivire (1). 2 Educare. 3 Instruire.

CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare. – V. cultiva.

CULTIVARE, cultivări, s. f. Acțiunea de a (se) cultiva. 1. Lucrarea pămîntului. Prin desțelenirea și cultivarea cu plante de nutreț a izlazurilor din regiunile de stepă se poate mări considerabil producția de furaje. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Educare, instruire, dezvoltare. Așa cum grădinarul se îngrijește cu dragoste de creșterea florilor sale, tot astfel partidul și guvernul nostru se îngrijesc de cultivarea talentelor artistice ale oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 2/6.

CULTIVARE s.f. Acțiunea de a (se) cultiva și rezultatul ei; lucrarea pămîntului; (fig.) instruire, dezvoltare. [< cultiva].

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

cultivare s. f., g.-d. art. cultivării; pl. cultivări

CULTIVARE s. 1. (AGRIC.) cultură, lucrare, lucrat. (~ pământului.) 2. v. cultură. 3. practicare. (~ genului epic.) 4. v. instruire. 5. v. educare. 6. v. stilare.

CULTIVARE s. 1. cultură, lucrare, lucrat. (~ pămîntului.) 2. creștere, cultură. (~ porumbului.) 3. practicare. (~ genului epic.) 4. instruire, învățare. (~ cuiva.) 5. creștere, educare, educație, formare, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații in spiritul...) 6. rafinare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării.)