cupeu sn [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 446 / Pl: ~ri / E: fr coupé] 1-2 Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închis, în general, cu două locuri, în care vizitiul (sau șoferul) stătea în exteriorul caroseriei. 3 Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.

CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură de lux, închisă (cu geamuri), de obicei numai cu două locuri alăturate în interior. Bulevardul este larg și trec trăsuri și cupeuri în sus și în jos. PAS, Z. I 17. Lanțul trăsurilor și cupeurilor se prelungea atît în urmă, încît tramvaiele se îngrămădeau imobilizate. C. PETRESCU, C. V. 293. 2. (Învechit) Compartiment într-un vagon de cale ferată. Goe își pierde un moment centrul de greutate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. CARAGIALE, O. II 161. – Variantă: cupea, cupele (PAS, L. I 144, BELDICEANU, P. 120), s. f.

CUPEU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].

CUPEU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)

CUPEU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.

CUPEU ~ri n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată, având banchete pentru mai multe persoane; compartiment. 2) înv. Trăsură de lux, închisă, capra vizitiului fiind în exteriorul caroseriei; caretă. [Sil. cu-peu] /<fr. coupé

cupeu n. 1. trăsură de lux cu două locuri; 2. partea de dinainte a unei diligențe; 3. compartiment de vagon de clasa întâia (= fr. coupe).

cupéŭ n., pl. urĭ (fr. coupé, adică „tăĭetură, despărțitură”, d. couper, a tăĭa). Trăsură închisă care are în lăturĭ cîte o ușă cu geam. Compartiment de vagon: cupeŭ de dame. – În Mold. și cupea, f., pl. ele.

cupea sf vz cupeu

cupeá, V. cupeŭ.

cupeu (compartiment; trăsură) (înv.) s. n., art. cupeul; pl. cupeuri

cupeu (compartiment, trăsură) (înv.) s. n., art. cupeul; pl. cupeuri

cupeu s. n., art. cupeul; pl. cupeuri

cupeu, pl. cupeuri

cupeu, -peuri.

CUPEU s. v. compartiment.

CUPEU s. trăsură închisă, (înv. și pop.) caretă. (Călătorea în ~.)

cupeu s. v. COMPARTIMENT.

CUPEU s. (înv. și pop.) caretă. (Călătorea în ~.)

cupeu (cupeuri), s. n. – 1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.