cuprindere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cuprinde] 1 Stăpânire, prin manifestarea puterii și a voinței, a ceva sau a cuiva. 2 Apucare a ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. 3 Îmbrățișare. 4 (Înv) Primire cu ospitalitate a cuiva. 5 (Înv) Unire într-un tot. 6 (Pop) Prindere a rădăcinilor plantelor. 7 Înconjurare a unei ființe cu scopul de a o prinde. 8 (Înv) Luare de prizonieri. 9 (Înv) Prindere. 10 (Înv) Ocupare a unui teritoriu, a unei cetăți. 11 (Înv) Închidere într-o parte a unui drum, a unei trecători. 12 Tăiere a drumului cuiva. 13 (Trs) Sechestrare. 14 Dominare a omului de către un anumit sentiment sau stare sufletească. 15 (Înv) Dobândire. 16 Atragere de partea sa a cuiva prin mită, farmec personal etc. 17 (Înv) încasare de bani. ^[1] 19 Îmbogățire. 20 Ajungere la ceva. 21 Auzire. 22 Vedere. 23 Înțelegere. 24 Calculare împreună a mai multor sume. 25 Considerare împreună a mai multor fapte, împrejurări etc. 26 Rezumare. 27 Învățare. 28 Acoperire a suprafeței exterioare a unui lucru cu un strat. 29 Învăluire de ceață, praf, noroi, foc, întuneric. 30 Potrivire a unei haine pe corpul cuiva. 31 Surprindere. 32 Acoperire a unei cheltuieli sau datorii. 33 (Înv) Ajungere la suma de... 34 Conținere. 35 Includere în mărimea pe care o reprezintă un număr. 36 Conținere într-o carte. 37 Descriere. 38 (Înv) Specificare într-un document. 39 Întindere a unei epoci pe o perioadă de... 40 Pătrundere a unei epoci pe o perioadă de... 41 Pătrundere a unei mișcări sociale sau de idei. 42 Atragere într-o mișcare socială.

CUPRINDERE, cuprinderi, s. f. (Rar) Acțiunea de a cuprinde și rezultatul ei. 1. Încadrare, atragere într-o muncă, într-un domeniu de activitate. Partidul cere tuturor organizațiilor sale să lupte pentru larga cuprindere a membrilor de partid în diferite forme de învățămînt. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2702. 2. (Învechit) Conținut, cuprins (al unei opere). Am început a-i spune în scurt cuprinderea broșurii. NEGRUZZI, S. I 233. ♦ (Rar) Interior. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor se vedea clocotul flăcărilor, cu răsuciri mînioase de scîntei. REBREANU, R. II 209. – Variantă (învechit) coprindere (BĂLCESCU, O. II 12) s. f.

cupríndere f. Acțiunea de a cuprinde. Ocupațiune militară, cucerire: cuprinderea Plevneĭ, a Budapesteĭ.

coprindere sf vz cuprindere

coprindere (cuprindere) f. fapta de a coprinde și efectul ei: 1. ocupațiune militară: coprinderea Rahovei; 2. conținut: coprinderea scrisorii.

cuprindere (desp. cu-prin-) s. f., g.-d. art. cuprinderii; pl. cuprinderi

cuprindere (cu-prin-) s. f., g.-d. art. cuprinderii; pl. cuprinderi

cuprindere s. f. (sil. -prin-), g.-d. art. cuprinderii; pl. cuprinderi

CUPRINDERE s. v. conținut, corp, cotropire, cuprins, invadare, invazie, încălcare, întindere, întins, materie, năpădire, spațiu, suprafață, teritoriu.

CUPRINDERE s. includere, înglobare. (~ unui element într-un ansamblu.)

CUPRINDERE s. includere, înglobare. (~ unui element într-un ansamblu.)

cuprindere s. v. CONȚINUT. CORP. COTROPIRE. CUPRINS. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNTINDERE. ÎNTINS. MATERIE. NĂPĂDIRE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU.