opțiuni
  • info

11 definiții pentru curama

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURAMA s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.

CURAMA s. f. (Înv.) Colectă. – Din ngr. kuramás.

curama sf [At: IORGA, S. D. IV, 65 / Pl: nct / E: ngr χουραμᾶς] (Înv) 1 Colectă. 2 Adunare a datoriilor cuiva în vederea împărțirii averii datornicului între creditori, în părți proporționale cu datoria (când averea nu acoperă toate datoriile). 3 Mâncare ciobănească preparată din carne de oaie fiartă, amestecată (după răcire) cu ceapă, piper, ardei, sare, zarzavat.

CURAMA s. f. (Învechit) Colectă. Avea să alerge de la unul la altul ca să facă curama, iar pedeapsa înceta, îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38.

curamà f. cotizațiune, colectă: isnaful era să alerge dela unul la altul să facă curama GHICA. [Turc. GURAMÁ, printrún intermediar grec modern].

curamá f. (ngr. kuramás, d. turc. ghurema, debitorĭ și creditorĭ, ar. ghurema, care e pl. luĭ gharim, id.). Vechĭ. Colectă. Azĭ. Rar. Refenea, contribuțiune, cotizațiune: aĭ băut cu noĭ: acuma plătește-țĭ curamaŭa!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curama (înv.) s. f., art. curamaua

curama (înv.) s. f., art. curamaua

curama s. f., art. curamaua

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURAMA s. v. chetă, colectă.

curama s. v. CHETĂ. COLECTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curama (-ale), s. f. – Cotizație, contribuție. Tc. gurama „totalitatea creditorilor”, prin intermediul ngr. ϰουραμᾶς (Șeineanu, II, 149; Lokotsch 682). Sec. XVIII, înv.

Intrare: curama
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curama
  • curamaua
plural — —
genitiv-dativ singular
  • curamale
  • curamalei
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curamasubstantiv feminin

  • 1. învechit Chetă, colectă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chetă colectă
    • format_quote Avea să alerge de la unul la altul ca să facă curama, iar pedeapsa înceta, îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.