curgere sf [At: BIBLIA (1688), 238/1 / V: ~rere / Pl: ~ri / E: curge] 1 (Înv) Alergare. 2 Mișcare a unui lichid în direcția pantei. 3 Plutire pe apă. 4 Desfășurare a evenimentelor. 5 Decolorare prin spălare. 6 Vărsare a unui afluent în apa colectoare. 7 Scurgere a unor secreții (în afară). 8 (Spc; îs) ~ albă Leucoree. 9 Circulație a sângelui. 10 Scurgere a unor materii nelichide. 11-12 Năvălire, îngrămădire de peste tot. 13 Rostire fluentă, fără efort Vz cursivitate, elocvență, volubilitate. 14 Desfășurare (rapidă) a unor evenimente Si: curs, evoluție, mers. 15 (Îoc stare) Schimbare. 16 Trecere (a vieții, a timpului etc.). 17 Evoluție istorică Si: decurgere, desfășurare, evoluție, mers. 18 (Pop) Descendență. 19 Circulație a banilor. 20 Socotire a unei scadențe de la... Cf curge (29). 21 Rezultare. 22 Evoluție a corpurilor cerești pe boltă Cf curge (31).

curgere f. 1. lucrarea de a curge și efectul ei: curgerea apelor; 2. fig. curs: curgerea pricinei.

cúrgere f. Acțiunea de a curge, curs: apa în curgere aduce lemne. Rîŭ, curs: o curgere de apă.

curere sf vz curgere

cúrere f. (d. cur 3). Vechĭ. Alergare. Curgere.

curgere s. f., g.-d. art. curgerii; pl. curgeri

curgere s. f., g.-d. art. curgerii; pl. curgeri

curgere s. f., g.-d. art. curgerii; pl. curgeri

CURGERE s. (rar) mers. (~ Oltului.)

CURGERE s. (rar) mers. (~ Oltului.)

CURGERE. Subst. Curgere, scursoare (rar), scurgere; curent, curs, curs de apă; torent, șiroi, șuvoi, puhoi, viitură, niagară (rar). Revărsare, revărsătură (înv.), inundare, inundație, înec, potopire (pop.), năpădire, puhoire, potop. Cascadă, cataractă, duruitoare, urlătoare, săritoare (înv.). Vărsare, vărsat, vărsătură. Fir de apă, izvor, izvoraș (dim.), șipot, șipoțel (dim.), pîrîu, pîriiaș (dim.), pîrîuț, izbuc, rîu, rîuleț (dim.), rîușor, fluviu; afluent. Canal, rigolă, jgheab, jghebuleț (dim.), țurloi (pop.), țurțur, jilip, uluc, lăptoc, țeavă, scoc, burlan, urloi (pop.), conductă, apeduct; ecluză; scursură, canal de scurgere; dren; făgaș, albie, vale, oreav (reg.), scursură, matcă, pat; șanț, zăgaș (înv.). Fîntînă arteziană, țîșnitoare (pop. și fam.), havuz. Picurare, picuriș (rar); prelingere. Infiltrare, infiltrație. Drenare, drenaj. Erupție, izbucnire, țîșnire, țîșnitură, jet. Fluiditate. Adj. Curgător; fluid; năvalnic, potopitor (pop.). Inundat, potopit (pop.), înecat, năpădit de apă; revărsat, ieșit din albie (din matcă). Vb. A curge, a se scurge; a se prelinge, a se scurge încet, a curge domol. A picura, a pica, a picui (reg.). A se vărsa, a ieși din albie, a se revărsa, a inunda, a potopi (pop.), a puhoi (rar), a șiroi, a curge șiroi, a gîlgîi. A țîșni, a izbucni, a erupe. A se infiltra. V. apă, ape curgătoare, coborîre, mișcare.

curgere laminară, (engl.= laminar flow) mișcare liniară pe trasee paralele a particulelor de lichid în int. unui curent cu viteză foarte mică, ce se deplasează pe un substrat neted; în natură c. l. se întâlnește la unele ape subterane sau în patul albiilor, la vărsarea fluviilor în mare. V. și curgere turbulentă.

curgere noroioasă, (engl.= mud flow) sin. lahar.

curgere piroclastică, (engl.= pyroclastic flow) mecanism de transport în masă, prin curgere gravitațională, al produselor de erupție vulcanică acumulate pe flancurile unui aparat vulcanic. C.p. poate fi declanșată de colapsul domului vulcanic, de o explozie laterală sau de efectul termic al înaintării lavei pe coș asupra unei calote de zăpadă din zona craterului care, răcindu-se brusc, curge gravitațional și antrenează depozitele piroclastice de pe versanți sub forma unui amestec de blocuri și noroi (→ lahar).

curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.

curgeri cineritice, (engl.= ash flow) → avalanșe arzătoare.

curgeri gravitaționale, (engl.= gravity flow) forme ale transportului în masă prin care se realizează o deformare totală a structurii interne a sedi-mentelor inițiale aflate în mișcare. Deplasarea lor simultană cu lichidul interstițial are loc pe pante ce au înclinări mai mari de 2-40, sub acțiunea gravitației și a interacțiunii particulelor sedimentare (clastelor). După mecanismul care le produce se disting patru forme: c. fluidizate, care afectează nisipuri prin presiunea fluidului din pori; c. cu presiune dispersantă (engl. grain flow), care antrenează nisipuri prin interacțiunea dintre granule c. mâloase (engl. mud flow) și c. de fragmente (engl. debris flow) sau deplasări gravitaționale ale unui amestec de blocuri, nisip și argilă. C.g. (gravitite) prin structurile pe care le îmbracă și prin mecanismele care le declanșează se pot compara cu → turbiditele sau produsele curenților de turbi-ditate, fiind depozite frecvent întâlnite la baza povârnișurilor continentale din baz. oceanice. Structuri similare se întâlnesc în formațiunile de fliș. V. și alunecări de teren.

regim de curgere a curentului (sedim.), (engl.= flow regim) parametru al unui curent eolian sau acvatic apreciat prin formele de fund care se nasc în patul său. Se pot distinge r.c.c. inf., când energia curentului este mică și se trece progresiv de la un pat neted la un pat cu microondulații și macroondulații, și r.c.c. sup. materializat printr-un pat plan.