17 definiții pentru curios
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURIOS, -OASĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.
CURIOS, -OASĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
curios, ~oasă [At: (a. 1783) CAT. MAN. II, 343/54 / V: ~oz / P: ~ri-os, ~ri-oa-să / Pl: ~oși, ~oase / E: fr curieux, lat curiosus, it curioso] 1-2 smf, a (Ființă) care manifestă curiozitate (1). 3-5 smf, a, av (Pex) Indiscret. 6-7 smf, a (Ființă sau obiect) care stârnește curiozitatea (1). 8-9 a, av Straniu. 10-11 a, av Surprinzător. 13 a, av Original.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURIOS, -OASĂ adj. 1. Care manifestă curiozitate; indiscret. 2. Care stîrnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. [Pron. -ri-os, var. (pop.) curioz, -oază adj. / cf. fr. curieux, it. curioso, lat. curiosus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURIOS, -OASĂ adj. 1. care manifestă curiozitate; indiscret. 2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. (< fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CURIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care manifestă curiozitate. 2) Care este indiscret. 3) Care iese din comun. [Sil. -ri-os] /<fr. curieux, lat. curiosus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curios a. 1. doritor de a cunoaște, de a vedea, de a ști; 2. rar, care exercită curiozitatea; 3. indiscret.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*curiós, -oásă adj. (lat. curiosus, d. cura, grijă). Doritor de a ști, de a vedea. Indiscret, care se interesează de ceĭa de nu-l privește: copil curios. Singular, cĭudat, straniŭ, al draculuĭ: curios lucru și asta! Sucit, năzuros: curios om! Interj. de mirare: Curios! Adv. În mod curios. – În Mold. nord curioz (rus. kurióznyĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curioz, ~oază a vz curios
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURIOZ, -OAZĂ adj. v. curios.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curios (desp. -ri-os) adj. m., pl. curioși; f. curioasă, pl. curioase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curios (-ri-os) adj. m., pl. curioși; f. curioasă, pl. curioase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curios adj. m. (sil. -ri-os), pl. curioși; f. sg. curioasă, pl. curioase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curios (i-o)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
curios, -oasă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURIOS adj. 1. v. neobișnuit. 2. v. indiscret.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURIOS adj. 1. bizar, ciudat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!) 2. indiscret. (Ce ești așa ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curios (curioasă), adj. – 1. Ciudat, straniu. – 2. Indiscret. – Mr. curios. It. curioso, și mai tîrziu fr. curieux (sec. XIX). Înainte se pronunța și curioz, ca în it., sau in ngr. ϰοριόζος. – Der. necurios, adj. (fără curiozitate); curiositate, s. f. (curiozitate).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cu-ri-os
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
curios, curioasăadjectiv
- 1. Care manifestă curiozitate. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Indiscret. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: indiscret
-
- 2. Care stârnește curiozitate. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: ciudat neobișnuit original straniu surprinzător
etimologie:
- curieux DEX '09 DEX '98 DN
- curiosus DEX '09 DEX '98 DN
- curioso DEX '09 DEX '98 DN