opțiuni
  • info

13 definiții pentru cămătar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.

CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.

cămătar sm [At: MACEDONSKI, O. II, 19 / Pl: ~i / E: camătă + -ar] Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete Si: banchez, camatnic, cămătarnic, cămătaș, uzurar, zaraf.

CĂMĂTAR, cămătari, s. n. (În orînduirile sociale bazate pe exploatare) Persoană care dă bani cu camătă. Un cămătar, un om fără scrupule, care nu se dă înapoi de la nici o josnicie pentru a se îmbogăți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2733. Astăzi nu mai am nimic, Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. Nu-i rostesc mîrșavul nume: să-l rostesc îmi este silă. MACEDONSKI, O. I 9. Cu orice preț îmi trebuia bani. Am alergat la cămătarul nostru. NEGRUZZI, S. III 109.

CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.

CĂMĂTAR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar

cămătar m. cel ce dă bani cu camătă.

cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.

cămátnic, V. cămătar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cămătar s. m., pl. cămătari

cămătar s. m., pl. cămătari

cămătar s. m., pl. cămătari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂMĂTAR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.

CĂMĂTAR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.

Intrare: cămătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămătar
  • cămătarul
  • cămătaru‑
plural
  • cămătari
  • cămătarii
genitiv-dativ singular
  • cămătar
  • cămătarului
plural
  • cămătari
  • cămătarilor
vocativ singular
  • cămătarule
  • cămătare
plural
  • cămătarilor
cămatnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cămătar, cămătarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cămătar, un om fără scrupule, care nu se dă înapoi de la nici o josnicie pentru a se îmbogăți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2733. DLRLC
    • format_quote Astăzi nu mai am nimic, Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. Nu-i rostesc mîrșavul nume: să-l rostesc îmi este silă. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
    • format_quote Cu orice preț îmi trebuia bani. Am alergat la cămătarul nostru. NEGRUZZI, S. III 109. DLRLC
etimologie:
  • Camătă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.