9 definiții pentru cățeluș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș.
CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cățeluș[1] sm [At: ANON. CAR. / V: cățăl~ / Pl: ~i / E: cățel + -uș] 1-4 (Șhp) Cățel (1) (mic). 5-6 Cățel (2-3) (mic). modificată
- În original apare și forma de feminin: , ~ă, fără exemplificarea desinenței de plural ~e. Probabil greșeală, întrucât în același dicționar există cuvânt-titlu separat pentru cățelușă. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂȚELUȘ, cățeluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1); cotei. Îi știu, cîinii ăia... sînt niște cățeluși. CAMIL PETRESCU, T. II 72. A găsit-o [pe cățea] culcată pe un mindir de paie și avînd împrejurul ei o grămadă de cățeluși, mici cît pumnul. ODOBESCU, S. III 42. Mîngîia... un cățeluș mic din casă. ALEXANDRESCU, M. 285.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂȚELUȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cățelúș, -ă s., pl. ĭ, fem. e. Cățel și maĭ mic, cățea și maĭ mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cățăluș, ~ă sm vz cățeluș[1]
- Trimiterea este doar la forma masculină. Forma feminină este un cuvânt-titlu separat – cățelușă. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cățeluș s. m., pl. cățeluși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cățeluș s. m., pl. cățeluși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cățeluș s. m., pl. cățeluși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cățeluș, cățelușisubstantiv masculin
-
- Îi știu, cîinii ăia... sînt niște cățeluși. CAMIL PETRESCU, T. II 72. DLRLC
- A găsit-o [pe cățea] culcată pe un mindir de paie și avînd împrejurul ei o grămadă de cățeluși, mici cît pumnul. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
- Mîngîia... un cățeluș mic din casă. ALEXANDRESCU, M. 285. DLRLC
-
etimologie:
- Cățel + -uș. DEX '98 DEX '09