opțiuni
  • info

13 definiții pentru debilita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBILITA, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

DEBILITA, debilitez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină debil. – Din fr. débiliter, lat. debilitare.

debilita vrt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr débiliter, lat debilitare] 1-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă rezistența (la efort fizic sau) la îmbolnăviri.

DEBILITA, debilitez, vb. I. Tranz. A face să devină plăpînd, debil, lipsit de putere. Boala debilitează organismul. ♦ Refl. A slăbi, a deveni plăpînd, debil.

DEBILITA vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni debil. [Cf. fr. débiliter, lat. debilitare].

DEBILITA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni debil. (< fr. debiliter, lat. debilitare)

A DEBILITA ~ez tranz. A face să se debilizeze. /<fr. débiliter, lat. debilitare

A SE DEBILITA mă ~ez intranz. A deveni debil. /<fr. débiliter, lat. debilitare

*debilitéz v. tr. (lat. debilito, -áre). Slăbesc, ĭaŭ puterea: beția debilitează proasta lume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debilitez, 3 debilitează; conj. prez. 1 sg. să debilitez, 3 să debiliteze

debilita (a ~) vb., ind. prez. 3 debilitează

debilita vb., ind. prez. 1 sg. debilitez, 3 sg. și pl. debilitează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

DEBILITA vb. a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

Intrare: debilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debilita
  • debilitare
  • debilitat
  • debilitatu‑
  • debilitând
  • debilitându‑
 singular plural
  • debilitează
  • debilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debilitez
 (să)
  • debilitez
  • debilitam
  • debilitai
  • debilitasem
a II-a (tu)
  • debilitezi
 (să)
  • debilitezi
  • debilitai
  • debilitași
  • debilitaseși
a III-a (el, ea)
  • debilitează
 (să)
  • debiliteze
  • debilita
  • debilită
  • debilitase
plural I (noi)
  • debilităm
 (să)
  • debilităm
  • debilitam
  • debilitarăm
  • debilitaserăm
  • debilitasem
a II-a (voi)
  • debilitați
 (să)
  • debilitați
  • debilitați
  • debilitarăți
  • debilitaserăți
  • debilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • debilitează
 (să)
  • debiliteze
  • debilitau
  • debilitară
  • debilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debilita, debilitezverb

  • 1. tranzitiv A deveni sau a face să devină debil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Boala debilitează organismul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.