8 definiții pentru declasare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLASARE, declasări, s. f. Acțiunea de a se declasa și rezultatul ei. – V. declasa.
DECLASARE, declasări, s. f. Acțiunea de a se declasa și rezultatul ei. – V. declasa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
declasare sf [At: DM / Pl: ~sări / E: declasa] 1-2 Decădere din punct de vedere (moral sau) social Si: declasat1 (1-2). 3 Degradare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLASARE s.f. Faptul de a (se) declasa. [< declasa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declasare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declasării; pl. declasări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
declasare (de-cla-) s. f., g.-d. art. declasării; pl. declasări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declasare s. f. (sil. -cla-) → clasare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECLASARE s. v. decădere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECLASARE s. decădere, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-cla-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
declasare, declasărisubstantiv feminin
etimologie:
- declasa DEX '09 DEX '98 DN