DEDIȚEL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețel s. m.] – Dediță + suf. -el. corectat(ă)

dedițel sm [At: BRANDZA, PL. 26 / V: (reg) dădățăl, dădățel, dădețăl, ~dețel, ~țăl, didi~, dodoțăl / Pl: ~ei / E: dediță + -el] 1 (Bot; șîc ~-mari, ~-vineți) Plantă din familia ranunculaceelor, cu tulpina acoperită de peri lungi, albi, cu frunze adânc crestate, cu flori solitare în formă de clopot, violete, foarte mari, păroase la exterior, cu proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla vulgaris) Si: (pop) adormițele, brebenel, dediță (3), floarea-Paștelui, floarea-ursului, floarea-vântului, găgățele, iarba-vântului, sfânț, sisinei, suflețele, vânturele. 2 (Bot; șîc ~-albaștri, ~-vineți) Plantă cu tulpina acoperită de peri lungi și moi, cu frunze trifoliate, cu flori solitare, de culoare violet-închis Pulsatilla montana Si: dediță (2), degețel (15), pisicei. 3 (Bot; șîc ~de-livadă, ~eii-mieilor, ~-negri, ~-vineți) Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, unifloră, cu frunze alungite și floare de culoare violet-deschis (Pulsatilla pratensis) Si: floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, găinușă, sisinei, zlace. 4 (Bot; șîc ~eii-Alpilor) Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 5 (Csc) Pajiște cu dediței (1-4). 6 (Bot; șîc ~-albi, ~-sălbatici) Floarea-Paștilor (Anemona nemorosa). 7 (Bot; șîc ~-galbeni) Păștiță (Anemona ranunculoides). 8 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatici) Oiță (Anemone silvestris). 9 (Bot; îc) ~ei-galbeni (sau primăvăratici) Ruscuță primăvăratică (Adonis vernalis). 10 (Bot; lpl; șîc ~ei-de-pădure) Cocoșei (Erythronium dens-canis). 11 (Bot; îvr) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 12 (Zlg; lpl; îc) ~ei-de-mare Actinie. modificată

DEDIȚEL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețel s. m.] – Dediță + suf. -el.

DEDIȚEL, dediței, s. m. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee otrăvitoare din familia ranunculaceelor, cu frunze păroase și flori mari albastre-violete în formă de clopot; are proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla pratensis). Dediței și viorele, brebenei și toporași. ALECSANDRI, P. A. 120. Iaca, după perdelele aceste albe, dediței, viorele și lăcrămioare. NEGRUZZI, S. I 322. – Variantă: dedețel (ODOBESCU, S. III 173) s. m.

DEDIȚEL ~i m. Plantă erbacee toxică, cu flori mari, divers colorate, cu proprietăți colorante și farmaceutice. /<sl. dedica

dădățăl sn vz dedițel

dădățel sn vz dedițel

dădețăl sn vz dedițel

dedețel sm vz dedițel

dedețel sn vz dedițel

dedițăl sn vz dedițel

didetăl sm vz dedițel

didițel sn vz dedițel

dodotăl sm vz dedițel

dodoțăl sn vz dedițel

dedeței m. pl. plantă eu flori mari de colori variate (Pulsatilla). [Origină necunoscută].

dedețél V. dedițel.

dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. eĭ (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).

dedițel (floarea-Paștelui) s. m., pl. dediței, art. dedițeii

dedițel s. m., pl. dediței, art. dedițeii

dedițel s. m., pl. dediței, art. dedițeii

dedițel, pl. dediței

dediței pl.

DEDIȚEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla; mai ales la pl.) v. sisinei. 2. dediței-galbeni v. păștiță. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) v. actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

DEDIȚEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla) (reg.) adormițele (pl.), brebenel, dediță, găgățele (pl.), sisinei (pl.), suflețel, vînturele (pl.), capul-cîinelui, floarea-paștelui, floarea-vîntului, iarba-vîntului. 2. (BOT.) dediței-galbeni (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (pl.), păștiță, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) = actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

dedețel (dedeței), s. m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediță, dedițel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuț” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greșit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dedițiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).

DEDIȚÉL (< bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă.

a înghiți un dedițel expr. a se otrăvi, a se sinucide prin otrăvire.

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire