DEDUCE, deduc, vb. III. Tranz. 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. (Fin.) A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din lat. deducere. Cf. fr. déduire.

deduce vt [At: IORGOVICI, O. 46 / Pzi: ~duc / E: lat deducere] 1-2 (A deriva o judecată particulară sau) un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 4 (Înv) A scădea. 5 (Îvr) A evolua către o anumită urmare.

DEDUCE, deduc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire.

DEDUCE, deduc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta mai generală sau un fapt din altul, a ajunge la o concluzie, a trage o concluzie. După ce stabili punctele cardinale, deduse că steaua strălucea deasupra apusului. GALACTION, O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere că a mîncat dulceață. C. PETRESCU, Î. II 154.

DEDUCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. deduc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire].

DEDUCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire)

A DEDUCE deduc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducție. /<lat. deducere

deduce v. 1. a scădea o sumă dintr’alta; 2. a trage o consecință dintr’un principiu.

*dedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. de-dúcere. V. duc). Sustrag, scot o sumă dintr’alta: a deduce cheltuĭelile făcute. Conclud, trag o consecŭență: dacă tremurĭ, deduc că ți-e frig.

deduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deduc, 3 sg. deduce, perf. s. 1 sg. dedusei, 1 pl. deduserăm, m.m.c.p. 1 pl. deduseserăm; conj. prez. 1 sg. să deduc, 3 să deducă; imper. 2 sg. afirm. dedu; ger. deducând; part. dedus

deduce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deduc, 1 pl. deducem, 2 pl. deduceți; imper. 2 sg. dedu, neg. nu deduce; part. dedus

deduce vb. → duce

DEDUCE vb. v. scădea.

DEDUCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaște. (Ce ~ de aici?)

DEDUCE vb. (înv.) a cunoaște. (Ce ~ de aici?)

deduce vb. v. SCĂDEA.

deduce (deduc, dedus), vb. – A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire, plecîndu-se de la duce. – Der. deducți(un)e, s. f., din fr. déduction; deductiv, adj., din fr. déductif.