DEFICIT, deficite, s. n. Diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; p. ext. pierdere (bănească); lipsă. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.

deficit [At: NEGULICI / A și: (înv) def~ / V: (îvr) ~țit / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr déficit, ger Defizit] 1 sn Sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. 2 sn Lipsă bănească la un bilanț financiar. 3 Pierdere. 4 (Pgn) Lipsă la un calcul. 5 (Met; îs) ~ de saturație (sau de umiditate) Diferență dintre tensiunea vaporilor care saturează aerul la o temperatură dată și tensiunea vaporilor existenți în realitate. 6 (Îe) A fi în ~ A fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. 7 Situație în care cheltuielile întrec veniturile. 8-9 (Med) Deficiență (7-8). 10 av (Rar) Mai puțin. 11 av Minus.

DEFICIT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; p. gener. orice lipsă la o socoteală. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit.

DEFICIT, deficite, s. n. (În opoziție cu excedent) Sumă de bani cu care cheltuielile întrec veniturile (la operații comerciale sau bancare, la balanța comercială sau la balanța de plăți a unei țări), suma ce lipsește pentru ca veniturile să țină cumpăna cu cheltuielile; orice lipsă la o socoteală. Își administrează singură averea așa de bine că totdeauna are deficite. REBREANU, R. I 58. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuielile mai mari decît veniturile. E veșnic în deficit cu leafa. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. – Pl. și: deficituri (RUSSO, S. 156).

DEFICIT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi].

DEFICIT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit)

DEFICIT ~e n. 1) Absență a unui lucru sau a unei însușiri strict necesare. 2) Stare în care cheltuielile depășesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi în ~ a fi în pierdere. 3) Sumă de bani, reprezentând diferența cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ ~ de casă lipsă de numerar disponibil pentru efectuarea plăților curente. /<fr. déficit

deficit n. ceea ce lipsește, excedent de cheltueli.

*deficít n., pl e (lat. déficit, „lipsește”, d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceĭa ce lipsește dintr’o sumă: deficit bugetar. – E un cuvînt de formațiune greșită, ca și accesit și affidavit. V. excedent.

defițit sn, av vz deficit

deficit-record s. n. (ec.) Deficit de mari proporții ◊ „Balanța comercială a Marii Britanii s-a încheiat în luna septembrie cu un deficit-record de 638 milioane dolari [...]” Sc. 28 X 84 p. 6. ◊ „Ministrul american al comerțului [...] anticipează un deficit-record al balanței comerciale a Statelor Unite pe anul 1985.” I.B. 3 VII 85 p. 4; v. și Sc. 4 V 84 p. 6 (din deficit + record)

deficit s. n., pl. deficite

deficit s. n., pl. deficite

deficit s. n., pl. deficite

deficit, pl. deficite

deficit, -te.

DEFICIT s. (FIN.) 1. pierdere. (Un ~ de un milion.) 2. v. lipsă.

DEFICIT s. (FIN.) 1. pierdere. (Un ~ de un milion.) 2. lipsă, minus. (Are în casă un ~ de o sută de lei.)