DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanță. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanță de... ◊ Expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc... Până departe = pe o distanță mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici măcar puțin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte. De departe = de la mare distanță, din depărtare. Rudă de departe = persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acțiuni sau menținerea în timp a unei situații. Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât... Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar eu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am văzut. – De⁴ + parte.

departe av [At: COD. VOR. 43/2 / V: di~ti, dă~ / E: de⁴ + parte] 1 av (Cu sens local) La mare distanță. 2 av Într-un loc îndepărtat. 3 av (Îlpp) ~ de La mare distanță de... 4 av (Îlav) A fi ~ A fi plecat. 5 av (Îe) A fi tot mai ~ unul de altul A fi înstrăinat. 6 av (Îe) ~ de mine gândul Nici nu mă gândesc să... 7 av (Îe) Până ~ Pe o distanță mare. 8 av (Îe) Pe ~ Pe ocolite. 9 av (Îe) Nici pe ~ Nici măcar puțin. 10 av (Îal) Deloc. 11 av (Îe) A ajunge ~ A se realiza social (și profesional). 12 av (Îe) Mai ~ Dincolo de... 13 av (Îae) În continuare. 14 av (Îae) Înainte. 15 av (Îe) De ~ De la mare distanță. 16 av (Îs) Rudă (mai) de ~ Persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva. 17 av (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). 18 av Târziu. 19 av (Îe) Mai ~ Exprimă continuarea unei acțiuni sau dăinuirea în timp a unei situații. 20 av (Îe; în legătură cu un adverb de timp) Nu mai ~ (decât)... Nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât... 21 av (Îae) Nu mai târziu decât... Nu mai departe de ieri. 22 av (Îae; rar; întărind un pronume personal) Chiar eu (sau tu, el etc.) Eu, nu mai departe, te-am văzut. 23 av (Cu sens modal; nob; în legătură cu verbul „a păși”) Cu pași mari. 24 av (Nob; d. rude, prieteni etc.) Îndepărtat. 25 av (Înv) Diferit. 26 av (Înv) Vag. 27 sf (Înv; îc) ~-ducere Îndepărtare (pentru a duce o viață retrasă, petrecută în reculegere). 28 av (Reg; îe) Mai e mult până ~ Mai e până a ajunge la soroc, la țintă, până a isprăvi ceva.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanță. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanță de... ◊ Expr. Departe de mine gândul = nici nu mă gândesc... Până departe = pe o distanță mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici măcar puțin; deloc. ♦ Într-un loc îndepărtat; în depărtare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; în continuare, înainte. De departe = de la mare distanță, din depărtare. Rudă de departe = persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau în viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprimă continuarea unei acțiuni sau dăinuirea în timp a unei situații. Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decât..., nu mai târziu decât... Nu mai departe de ieri; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar eu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am văzut. – De⁴ + parte.

DEPARTE adv. (În opoziție cu aproape) I. (Cu sens local) 1. La mare distanță. Departe mai fu satul! MACEDONSKI, O, II 49. Prîslea luă buzduganul, îl azvîrli înapoi mai departe decît îl azvîrlise zmeul. ISPIRESCU, L. 85. Tîrgul era cam departe, și iarmarocul pe sfîrșite. CREANGĂ, P. 39. În veci îl voi iubi și-n veci Va rămînea departe. EMINESCU, O. I 175. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «pînă» și indicînd punctul pînă la care măsurăm distanța) Departe-i pînă-n sat? COȘBUC, P. I 228. ◊ Loc. adv. Pînă departe = pe o distanță mare. Roua strălucea pînă departe. CAMILAR, N. I 90. Pe departe = pe ocolite, nu fățiș, nu de-a dreptul; indirect. Ne amintește pe departe vorba înțeleptului. CARAGIALE, O. III 249. Nici pe departe = nici măcar puțin; de loc. Ai! ce mai cal! Al meu, tăiat din lemn de corn... Nici pe departe n-aducea cu-acela. BENIUC, V. 36. N-a avut nici pe departe aerul cuiva care vine să-și găsească pe a lui. CAMIL PETRESCU, T. II 49. 2. (În loc. prep.; în legătură cu noțiuni concrete sau abstracte) Departe de... = la mare distanță de... Nu ești departe de adevăr. CAMIL PETRESCU, T. III 293. Eram departe de a fi un romantic. M. I. CARAGIALE, C. 105. Acolo, în creierii munților, trăiește el de atîta timp, foarte mulțumit, departe de zgomotul capitalei. CARAGIALE, O. II 219. ◊ (Prep. «de» poate fi despărțită de departe prin alte cuvinte, mai ales prin verbe) Departe sînt de tine și singur lîngă foc, Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc. EMINESCU, O. I 107. Departe-i Griva de iepure, (se zice cînd cineva pune alături sau compară lucruri cu totul deosebite între ele). ◊ (Cu elipsa verbului, în propoziții exclamative, exprimînd dorința de a îndepărta pe cineva sau ceva) Departe de noi o astfel de bănuială! ISPIRESCU, L. 378. De ești om bun, aproape de chilioara mea; iară de ești om rău, departe de locurile aceste. CREANGĂ, P. 90. (Expr.) Departe de mine gîndul... = nici nu mă gîndesc să... ◊ (Cu determinări locale sau cantitative) Gîtul putea să-i joace, ca într-un cerc de bute, iar cravata se ținea la cîteva degete departe de trup. BASSARABESCU, V. 45. Piața se întinde... într-o cercoferință de trei «verste» însemnată cu stălpușori de lemn, de 3-4 stînjini departe unul de altul. NEGRUZZI, S. I 36. 3. La un loc îndepărtat, în depărtare. Fulgeră din cînd în cînd și se luminează departe o dungă de pădure. SAHIA, N. 26. De întîlnea vrun om călare, pe drum, întreba: departe-ai lăsat pe vodă, voinice? CREANGĂ, P. 108. Departe vede-orașul. EMINESCU, O. I 94. Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de mai. ALECSANDRI, P. A. 116. Cine se scoală de dimineață departe ajunge. ◊ Loc. adv. Mai departe = dincolo de un anumit punct în spațiu; în continuare, înainte. Citește mai departe. ▭ Păi, ca să nu mergem mai departe, te întreb eu: ce are el cu mine? SEBASTIAN, T. 29. După trei zile plecară mai departe. ISPIRESCU, L. 6. Mergînd ea mai departe, numai iată ce vede o fîntînă. CREANGĂ, P. 287. Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte, S-o trimiță dragei sale, de la Argeș mai departe. EMINESCU, O. I 149. De departe = de la mare distanță; din depărtare. (În legătură cu verbe de mișcare) De undeva, de departe, veneau sunete moi de tălăngi. SADOVEANU, O. IV 11. De departe-n văi coboară tînguiosul glas de clopot. EMINESCU, O. I 76. La dreapta se văd tunuri... Deprinse-a zvîrli moartea în dușmani de departe. ALECSANDRI, P. III 337. (În legătură cu verbele «a vedea», «a auzi» sau altele asemănătoare) Ferestrele strîmbe arătau de departe ca niște ochi mînioși sub uriașe cușme țuguiate. CAMILAR, N. I 324. Se aud afară de departe urale zguduitoare. CARAGIALE, O. III 22. Dănilă... privea de departe vălmășagul acesta. CREANGĂ, P. 53. N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? EMINESCU, O. I 98. ◊ Expr. Rudă de departe = rudă al cărei grad de filiație se situează după un șir de rude cu grad intermediar. A ajunge departe v. ajunge. ♦ (Substantivat, neobișnuit) Depărtare. Amurgul înnegrise zarea. S-auzea-n departe tremurat cîntarea Buciumului jalnic. COȘBUC, P. I 249. II. (Cu sens temporal) Într-un moment depărtat de timpul prezent (în trecut sau, mai ales, în viitor). Poate nu-i prea departe această zi, Cînd veți culege roadele faptelor voastre. DEȘLIU, G. 44. Bate vîntul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. EMINESCU, O. I 214. ◊ Loc. adv. Mai departe (exprimă continuarea unei acțiuni sau dăinuirea unei situații în timp). Rămaseră toți mai departe în picioare, așteptînd. DUMITRIU, N. 29. Al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe. EMINESCU, O. I 133. ◊ (Adjectival; neobișnuit) Într-un sîmbure viața stă ascunsă vreme îndelungată... ca să țîșnească la lumină, să încolțească, să crească, să dea roade și semințe altele pentru o mai departe viață. CARAGIALE, N. F. 11. Nu mai departe = a) (în legătură cu un adverb de timp) n-a trecut sau nu va trece mai mult timp decît... Un vis urît... din care or să iasă curînd, poate nu mai departe decît mîine? VLAHUȚĂ, O. A. III 82. Azi le-am văzut, nu mai departe. ISPIRESCU, L. 316. Ah! cînd gîndesc că ieri, nu mai departe... se jură... că mă iubește. NEGRUZZI, S. I 51; b) (rar, întărind un pronume personal) nu altul, chiar eu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, de cîte ori n-am văzut bărbați încîntați de femeile lor. La TDRG.

DEPARTE adv. 1) La mare distanță; într-un loc îndepărtat. ◊ De ~ din depărtare. Mai ~ mai încolo, mai la distanță. Nici pe ~ câtuși de puțin; deloc. Pe ~ pe ocolite; indirect. A ajunge ~ a) a dobândi succes; b) a trece granițele permise. 2) Într-un moment care a precedat cu mult sau va urma. ◊ Mai ~ în continuare. /de + parte

departe adv. nu aproape: mai de parte, mai încolo. [Lit.: de o parte, de lături, de unde noțiunea de distanță].

depárte adv. (de și parte, ca și despart, împart. Cp. cu it. dipartimento, depărtare, dipartire, a separa, dipartirsi, dispartirsi, și spartirsi, a se depărta, in disparte, separat, departe; fr. départ, plecare, separare, se départir, a se lăsa de; sp. apartarse, a se depărta; pg. despartir, a despărți. Cp. și rom. a trăi de o parte, a fugi la o parte). Nu aproape, la distanță: departe de casă. De departe, de la distanță. Pe departe, pin depărtare, pe la distanță, (fig.) cu ocolurĭ, cu aluziunĭ, cu perifraze: a spune ceva pe departe, a lua pe cineva cu vorba pe departe. Maĭ departe, maĭ în colo, maĭ în ainte (germ. weiter): citește maĭ departe! – Ferește-te de a zice maĭ departe cu înț. de „apoĭ, maĭ în colo, pe urmă”, că e un barb. ardelenesc după germ. ferner.

NEC PLUS ULTRA (lat.) = Nu mai departe. Se întrebuințează de regulă spre a arăta că ceva e neîntrecut. Această operă literară este nec (non) plus ultra.

departe (de ~) prep. + adv.

departe adv.

departe.

DEPARTE adv. mult. (Ce ~ a aruncat sulița!)

DEPARTE adv. mult. (Ce ~ a aruncat!)

Departe ≠ aproape

departe adv. – La (anume) distanță. – Mr. diparte, megl. diparti. De la parte, cu prep. de (Candrea-Dens., 1341; Tiktin; Candrea; Scriban), ca it. a parte, sp. apartar, fr. départ. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 739-40, se opune acestei explicații afirmînd că sensul lui de-parte ar trebui să fie aproape, afirmație complet nejustificată, și propune să se derive adv. din vb. (Pușcariu 500). – Der. depărta (var. îndepărta), vb. (a așeza sau a pleca mai departe); depărtare, s. f. (distanță; depărtare); depărtișor, adv. (destul de departe). După Pușcariu 500 (și ZRPh., XXVII, 739), vb. depărta (mr. depărtedz, depărtare, megl. dipărtez) s-ar explica prin lat. *dequartāre, de la quartus „cartier”, ca fr. écarter de la *exquartāre, calabr. iscartarsi, cf. REW 3061.

Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.

Nec plus ultra (lat. „Nu mai departe”, sau „Pînă aici”, sau „Neîntrecut”, sau „Dincolo de asta nu se poate”, sau „Mai departe și mai bine decît atît nu există”) – Iată diverse înțelesuri ale lui „Nec plus ultra”. Legenda spune că aceste cuvinte le-ar fi crestat Hercule pe munții (de atunci numiți și „coloanele lui Hercule”) ce despart, la strîmtoarea astăzi numită Gibraltar, Marea Mediterană de Oceanul Atlantic. Explicația e următoarea: cei vechi credeau că lumea se termină acolo. Prin urmare: mai departe nu se mai poate. Astfel, expresia nec plus ultra, luînd sensul de ceva care nu mai poate fi întrecut, se aplică pentru orice este socotit la limita maximă a calității, a frumuseții, a măiestriei ș.a.m.d. Statuia „Venus din Milo” este o sculptură nec plus ultra. Se poate spune și non plus ultra. MIT.

a nu vedea mai departe de lungul nasului expr. 1. a fi limitat, a avea vederi înguste. 2. a fi lipsit de imaginație.

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita să spună direct un adevăr.