opțiuni
  • info

14 definiții pentru deposeda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.

DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.

deposeda vt [At: IORGA, L. II, 206 / V: (înv) desp~ / Pzi: ~dez / E: fr déposséder] A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.

DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept, a lua cuiva stăpînirea pe care o are asupra unui lucru. În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229.

DEPOSEDA vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. déposséder].

DEPOSEDA vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. déposséder)

A DEPOSEDA ~ez tranz. (persoane) A lipsi de ceva; a priva. /<fr. déposséder

desposeda v vz deposeda

*deposedéz v. tr. (fr. de-posseder, d. posséder, a poseda). Scot din posesiune, despoĭ: a deposeda pe cineva de drepturĭ, de casă. Maĭ rar și desp-.

desposedéz V. deposedez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deposeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3 deposedează; conj. prez. 1 sg. să deposedez, 3 să deposedeze

deposeda (a ~) vb., ind. prez. 3 deposedează

deposeda vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3 sg. și pl. deposedează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPOSEDA vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)

DEPOSEDA vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)

Intrare: deposeda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deposeda
  • deposedare
  • deposedat
  • deposedatu‑
  • deposedând
  • deposedându‑
 singular plural
  • deposedează
  • deposedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deposedez
 (să)
  • deposedez
  • deposedam
  • deposedai
  • deposedasem
a II-a (tu)
  • deposedezi
 (să)
  • deposedezi
  • deposedai
  • deposedași
  • deposedaseși
a III-a (el, ea)
  • deposedează
 (să)
  • deposedeze
  • deposeda
  • deposedă
  • deposedase
plural I (noi)
  • deposedăm
 (să)
  • deposedăm
  • deposedam
  • deposedarăm
  • deposedaserăm
  • deposedasem
a II-a (voi)
  • deposedați
 (să)
  • deposedați
  • deposedați
  • deposedarăți
  • deposedaserăți
  • deposedaseți
a III-a (ei, ele)
  • deposedează
 (să)
  • deposedeze
  • deposedau
  • deposedară
  • deposedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deposeda, deposedezverb

  • 1. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: priva
    • format_quote În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.