10 definiții pentru depărtat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPĂRTAT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. 2. Care este departe în timp de momentul actual. – V. depărta.
DEPĂRTAT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. 2. Care este departe în timp de momentul actual. – V. depărta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărtat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. II, 14/2 / Pl: ~uri / E: depărta] 1-4 Depărtare (1-4). 5 Separare. 6 Înstrăinare. 7-16 Depărtare (7-16). 17 Exilare. 18-19 Depărtare (18-19). 20 Cruțare. 21 Depărtare (21). 22 Debarasare. 23 (Îvr) Revărsare. 24 (Înv; îlav) Din ~ Din depărtare. 25 (Ccr) Distanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărtat2, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 245 / Pl: ~ați, ~e / E: depărta] 1 Care se află la mare distanță. 2 Care este departe în timp de momentul actual. 3 Care s-a retras din preajma cuiva sau a ceva. 4 Plecat. 5 Separat. 6 Înstrăinat. 7 Care și-a părăsit familia sau locul natal. 8 (Fig) Înstrăinat de o idee. 9 Distanțat de un punct fix, de cineva sau de ceva. 10 Care lasă o anumită distanță până la ceva. 11 Care se situează la o distanță de... 12 (D. o parte mobilă a corpului) Îndepărtat de trunchi. 13 Care s-a mutat în altă parte. 14 Care este alungat dintr-un loc. 15 Care este ținut la distanță. 16 Demis dintr-o funcție. 17 Exilat. 18 (D. primejdii, neajunsuri, abuzuri) Îndepărtat. 19 Ferit de un pericol. 20 Cruțat. 21 Care s-a abătut de la o normă fixă, de la o linie de conduită, de la subiect. 22 (Fig) Deosebit (de). 23 (D. sunete) Care vine din depărtare. 24 (D. drum) Lung. 25 (D. călătorii) Care durează mult timp. 26 (D. un eveniment) Care s-a întâmplat demult Si: străvechi. 27 (D. un eveniment) Care se va petrece peste mult timp. 28 (D. un eveniment) Care se petrece la intervale lungi de timp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂRTAT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. Deodată se stîrni un zvon depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceață. DEȘLIU, G. 42. Depărtate întinderi se vedeau în soarele amiezii cătră sate, care nu se deosebeau decît prin stîlpi luminoși de fum de priveliștile înconjurătoare. SADOVEANU, F. J. 726. Părinții... te-au dus pînă la marginea satului depărtat, de mînă. ARGHEZI, P. T. 9. ◊ Fig. Podurile grajdurilor și ale șurilor erau ticsite cu fîn vechi răspîndind o miroznă depărtată de sulfină. CAMILAR, TEM. 240. ◊ (Adverbial) Și s-aude un izvor Către vale călător Cum suspină depărtat, Ca o doină pe-nserat. DEȘLIU, M. 48. 2. Care este departe în timp de momentul actual, care s-a petrecut sau a existat demult. Își aducea aminte de cîte-o clipă din copilăria ei foarte depărtată. DUMITRIU, N. 74. Scriu aceste depărtate amintiri. CARAGIALE, O. III 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărtat a. lung, prea lung: cale depărtată ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
depărtát, -ă adj. Distant, care e la distanță. Lung: călătorie depărtată. Într’un timp depărtat, la mare distanță de timp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dipărtat, ~ă a vz depărtat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEPĂRTAT adj. 1. îndepărtat. (Un loc ~.) 2. desfăcut, rășchirat. (Cu picioarele ~.) 3. v. distanțat. 4. v. spațiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPĂRTAT adj. 1. îndepărtat. (Un loc ~.) 2. desfăcut, rășchirat. (Cu picioarele ~.) 3. distanțat, rar. (Rînduri ~.) 4. distanțat, rărit, spațiat. (Un text cu litere ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Depărtat ≠ apropiat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
depărtat, depărtatăadjectiv
- 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: apropiat
- Deodată se stîrni un zvon depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceață. DEȘLIU, G. 42. DLRLC
- Depărtate întinderi se vedeau în soarele amiezii cătră sate, care nu se deosebeau decît prin stîlpi luminoși de fum de priveliștile înconjurătoare. SADOVEANU, F. J. 726. DLRLC
- Părinții... te-au dus pînă la marginea satului depărtat, de mînă. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
- Podurile grajdurilor și ale șurilor erau ticsite cu fîn vechi răspîndind o miroznă depărtată de sulfină. CAMILAR, TEM. 240. DLRLC
- Și s-aude un izvor Către vale călător Cum suspină depărtat, Ca o doină pe-nserat. DEȘLIU, M. 48. DLRLC
-
- 2. Care este departe în timp de momentul actual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își aducea aminte de cîte-o clipă din copilăria ei foarte depărtată. DUMITRIU, N. 74. DLRLC
- Scriu aceste depărtate amintiri. CARAGIALE, O. III 21. DLRLC
-
etimologie:
- depărta DEX '98 DEX '09