15 definiții pentru descotorosi
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Pref. des- + cotorosi.
descotorosi vtr [At: ȘEZ. 226 / V: ~ortosi, discortosi, dis~ / Pzi: ~sesc / E: des- + cotorosi] 1-2 A (se) elibera de cineva sau de ceva care supără, incomodează, deranjează Si: a (se) dezbăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Des1- + cotorosi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DESCOTOROSI, descotorosesc, vb. IV. Refl. A scăpa de cineva sau de ceva care supără, care este neplăcut, care incomodează; a se dezbăra. Băieții se descotoroseau de guler și cravată. PAS, Z. I 122. Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că s-a descotorosit atît de repede. C. PETRESCU, C. V. 367. Vedea omul... că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGĂ, A. 46. ◊ Tranz. Nevasta... făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi o dată de frate-său. CREANGĂ, P. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCOTOROSI ~esc tranz. A face să se descotorosească. /des- + a cotorosi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESCOTOROSI mă ~esc intranz. A reuși să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se dezbăra; a scăpa; a se debarasa. /des- + a cotorosi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descotorosì v. Mold. a se cortorosi de cineva: nu se poate descotorosi de mine CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descortosi v vz descotorosi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cortorosésc (Munt.) și cotorosésc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kurtulisŭ, d. turc. kurtarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mîntuĭ). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M’am cortorosit de el. – Și descotorosesc (Mold.). V. dezbar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descotorosésc V. cortorosesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descotorosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, 3 sg. descotorosește, imperf. 1 descotoroseam; conj. prez. 1 sg. să descotorosesc, 3 să descotorosească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descotorosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, imperf. 3 sg. descotorosea; conj. prez. 3 să descotorosească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descotorosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosesc, imperf. 3 sg. descotorosea; conj. prez. 3 sg. și pl. descotorosească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCOTOROSI vb. 1. v. debarasa. 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCOTOROSI vb. 1. a se debarasa, a se degaja, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ cu greu de un musafir nepoftit.) 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (S-a ~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descotorosi, descotorosescverb
- 1. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Băieții se descotoroseau de guler și cravată. PAS, Z. I 122. DLRLC
- Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că s-a descotorosit atît de repede. C. PETRESCU, C. V. 367. DLRLC
- Vedea omul... că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGĂ, A. 46. DLRLC
- Nevasta... făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi o dată de frate-său. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
-
etimologie:
- des- + cotorosi. DEX '09